Ellen Vandyck
Manager de cercetare
Un nucleu bun este esențial pentru funcționarea optimă a extremităților. Mușchiul hamstring, prin atașamentul său la tuberozitatea ischială, poate modifica poziția pelvisului asupra căreia acționează mușchii de bază. Tendoanele scurtate pot duce la o înclinare posterioară excesivă a pelvisului, ceea ce poate reduce lordoza lombară. Se poate dezvolta o cascadă de mecanisme compensatorii, făcând persoanele predispuse la leziuni. Acest studiu a dorit să afle dacă există o corelație între forța de bază și flexibilitatea tendonului ischiogambier la tineri.
Un studiu observațional transversal a fost efectuat în India, incluzând adulți tineri sănătoși cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani. Au fost recrutați atât participanți cu cât și fără strângere a tendonului ischiogambier.
Testul de extensie activă a genunchiului a evaluat flexibilitatea mușchilor hamstring. Acest test cere participantului să își extindă genunchiul dintr-o poziție flexată la 90° în decubit dorsal, cu ambele șolduri flexate la 90°. Gradul de flexie a genunchiului de la verticală (extensia terminală a genunchiului) a fost măsurat cu ajutorul unui goniometru.
Bateria de teste de rezistență a nucleului McGill a fost utilizată pentru a evalua forța nucleului. Această baterie de teste constă din 3 teste diferite:
Rezultatul de interes a fost corelația dintre rezultatele bateriei de teste McGill Core și flexibilitatea hamstring măsurată cu ajutorul testului Active Knee Extension. A fost calculat un coeficient de corelație Pearson. Coeficienții de corelație sunt interpretați după cum urmează:
Au fost incluși 36 de adulți tineri sănătoși. Aceștia aveau în medie 20 de ani și au atins o medie de 64° în testul de extensie activă a genunchiului.
Puterea lor de rezistență de bază este tabelată mai jos.
O corelație pozitivă moderată semnificativă a fost observată între forța nucleului și flexibilitatea hamstringului pentru testul Flexor Torso Endurance. O corelație pozitivă semnificativă, dar slabă, a fost găsită între testul de rezistență a trunchiului extensor și flexibilitatea hamstring-ului. Nu a fost observată nicio corelație între testele de rezistență laterală a trunchiului și de extensie activă a genunchiului.
Corelația pozitivă moderată dintre testul de rezistență a trunchiului flexor și testul de extensie activă a genunchiului înseamnă că, cu cât este mai mare rezistența mușchilor abdominali anteriori, cu atât este mai bună flexibilitatea hamstringului și viceversa. Acest lucru poate fi observat observând linia albastră punctată din imaginea de mai jos. Participanții care au atins doar 40° de extensie a genunchiului din poziția de pornire în 90° de flexie a genunchiului (figura 2) au avut o rezistență semnificativ mai scăzută decât cei care se apropiau de poziția finală de extensie a genunchiului.
O corelație pozitivă moderată între flexibilitatea tendonului și rezistența nucleului arată că o flexibilitate crescută a tendonului poate fi legată de îmbunătățirea capacităților de rezistență a nucleului. Această legătură poate fi explicată prin utilizarea mai multor factori fiziologici și biomecanici interconectați.
Deși s-a observat o corelație pozitivă între forța nucleului și flexibilitatea hamstringului, nu putem spune în ce direcție ar trebui interpretat efectul. De asemenea, această corelație nu înseamnă pur și simplu că una o cauzează pe cealaltă.
Cu toate acestea, aceste informații ne pot ajuta să înțelegem cerințele adulților tineri și ale sportivilor. De exemplu, sportivii cu o mai bună flexibilitate a tendonului ischiogambier pot suferi mai puține tensiuni în timpul mișcărilor dinamice, ceea ce duce la o transmitere mai eficientă a energiei și la mai puțină oboseală în mușchii de bază. Această eficiență este esențială în special în sporturile care necesită schimbări rapide de direcție sau efort fizic prelungit, deoarece rezistența nucleului este esențială pentru performanță.
În mod remarcabil, în acest eșantion, participanții au obținut scoruri de anduranță mai mici în bateria de teste McGill Core decât datele normative, cu excepția testului Flexor Torso Endurance, unde au obținut aproape de două ori mai mult timp decât norma. Acest lucru poate avea implicații care ar fi interesant de investigat în continuare.
Deși nu putem specifica direcția efectelor și cauza observațiilor, putem folosi aceste constatări pentru a raționa clinic pentru fiecare pacient în parte. De exemplu: o reducere a rezistenței extensoare a trunchiului poate suprasolicita ischiogambierii, deoarece aceștia contribuie la extensia șoldului. Ar putea fi posibil ca, de exemplu, flexibilitatea limitată a mușchilor ischiogambieri să facă ca mușchii ischiogambieri să funcționeze mai puțin eficient sau ca supraîncărcarea ischiogambierilor creată de extensia ineficientă a trunchiului să îi facă predispuși la tensionare. Fiecare persoană se poate prezenta diferit, dar aceste constatări vă pot ajuta să vă adaptați la observațiile din practica clinică.
O limitare a acestui studiu este că una dintre măsurile de rezultat este descrisă în alt mod în text decât în figura 2. În text, autorii specifică flexarea ambelor șolduri, în timp ce imaginea arată doar un șold flexat. În plus, aceștia fac referire la studiul realizat de Olivencia et al. (2020) în care testul este efectuat cu o rolă de spumă sub piciorul care nu a fost testat.
Deși testul de extensie activă a genunchiului a fost efectuat în mai multe moduri, utilizarea inconsecventă a aceluiași nume pentru diferite execuții ale testului face dificilă comparația între studii. Dedesubt este o imagine a testului de extensie activă a genunchiului efectuat cu celălalt picior întins. Am realizat un videoclip despre acest test, efectuat cu ambele șolduri flexate la 90°, și pledăm pentru utilizarea denumirii 90-90 Straight Leg Raise Test, atunci când este efectuat cu ambele șolduri flexate și folosind testul Active Knee Extension atunci când testul este efectuat conform imaginii de mai jos.
Prin urmare, o limitare a acestui studiu constă în descrierea inconsecventă a măsurii de rezultat utilizate, ceea ce limitează interpretarea corectă a rezultatelor.
Acest studiu a găsit două corelații pozitive între rezistența nucleului și flexibilitatea hamstringului, ceea ce indică o rezistență mai scăzută a nucleului legată de o flexibilitate mai slabă a hamstringului. Acest studiu arată doar o corelație între variabile, dar nu poate detalia cauza exactă a relației.
Indiferent dacă lucrați cu sportivi de nivel înalt sau amatori, nu doriți să ratați acești factori de risc care i-ar putea expune la un risc mai mare de accidentare. Acest webinar va vă permit să identificați acei factori de risc pentru a lucra la ele în timpul reabilitării!