Ideea că corpul și mintea sunt două entități separate este deja depășită de mult timp. Deși odinioară se credea că emoțiile și funcțiile corporale nu au legătură între ele, în ultimul secol, opinia dominantă s-a schimbat. Astăzi, este larg acceptat faptul că organele corpului funcționează ca un sistem interconectat, influențându-se reciproc în mod continuu. Atunci când o parte este afectată, restul reacționează în același fel - similar cu modul în care tragerea unui capăt al unei pânze îl întinde pe celălalt (Walker, 1956).
Context
În practica comunitară, pacienții se prezintă frecvent cu o gamă largă de simptome dintre care 25 până la 50% rămân inexplicabile din punct de vedere medical (Burton, 2003; Escobar et al., 2010; Olde Hartman et al., 2009). Legătura dintre simptomele inexplicabile din punct de vedere medical și factorii psihosociali, cum ar fi suferința, anxietatea sau depresia, este clar prezentată atât în ICD-10 (Organizația Mondială a Sănătății [OMS], 2019), cât și în DSM-5 (Asociația Americană de Psihiatrie [APA], 2013). Ca urmare, ghidurile internaționale de fizioterapie pentru gestionarea unor afecțiuni precum durerile lombare recomandă depistarea și evaluarea factorilor psihosociali (Delitto et al., 2012), menționând că:
''Factorii psihosociali par să joace un rol prognostic mai important decât factorii fizici în durerea lombară. Există unele recenzii care pun sub semnul întrebării dacă modificările variabilelor comportamentale și reducerile handicapului care facilitează o îmbunătățire a funcției pot fi mai importante decât factorii de performanță fizică pentru tratamentul de succes al durerii lombare cronice''
Figura 1: modelul biopsihosocial, care prezintă interacțiunea dintre diferiți factori pentru bunăstare(https://www.hgi.org.uk/news/latest-news/alarming-hijacking-biopsychosocial-model)
Majoritatea ghidurilor moderne de fizioterapie adoptă un model biopsihosocial, subliniind interacțiunea continuă dintre factorii biologici (cum ar fi genetica), factorii psihologici (cum ar fi suferința) și factorii sociali (cum ar fi sprijinul social). Deși importanța factorilor psihosociali în procesul de recuperare este bine documentată, nu există încă recomandări specifice pentru clinicieni cu privire la modul de abordare eficientă a acestor aspecte în cadrul tratamentului. Așadar, ce rol pot juca fizioterapeuții în gestionarea afecțiunilor psihosociale?
Activitatea fizică și factorii psihosociali
Cercetările anterioare au demonstrat beneficiile semnificative ale activității fizice asupra stresului, anxietății și depresiei (Rebar et al., 2015; Schuch et al., 2019). Unele studii sugerează chiar că beneficiile intervențiilor de activitate fizică sunt comparabile cu cele ale psihoterapiei și farmacoterapiei, cu avantaje suplimentare în ceea ce privește costurile, efectele secundare și alte beneficii pentru sănătate.
Beneficiile activității fizice asupra sănătății mintale pot rivaliza cu cele ale psihoterapiei sau ale medicamentelor - fără efectele secundare
O prezentare generală a analizelor efectuate de Singh et al. (2023), care a combinat date de la 1,039 studii și 128,119 participanți, a examinat impactul intervențiilor de activitate fizică asupra distresului, anxietății (Figura 2) și depresiei (Figura 3). Constatările au arătat că intervențiile de activitate fizică au fost eficiente în gestionarea factorilor psihosociali în rândul diverselor populații, inclusiv persoane sănătoase, persoane cu tulburări de sănătate mintală, pacienți cu cancer și cei cu scleroză multiplă, printre altele. Intervențiile au inclus antrenament de forță, antrenament de anduranță, yoga, stretching și modalități mixte. Toate aceste intervenții s-au dovedit a fi eficiente, deși exercițiile de rezistență au avut cel mai semnificativ impact asupra depresiei, în timp ce yoga și alte exerciții mind-body au fost cele mai eficiente pentru reducerea anxietății. În general, antrenamentele de intensitate moderată și intensă s-au dovedit a fi mai benefice decât antrenamentele de intensitate scăzută.
Figura 2: rezultatele metaanalizei care a evaluat simptomele de anxietate utilizând diferențele medii standardizate
Figura 3: rezultatele metaanalizei care a evaluat simptomele de anxietate utilizând diferențele medii standardizate
Una dintre caracteristicile cheie ale acestor intervenții este că sunt adesea efectuate în grupuri. Într-o eră în care singurătatea este o provocare societală din ce în ce mai mare, în special în rândul populației vârstnice, implicarea socială a devenit din ce în ce mai importantă (Pels et al., 2016). Cercetările au arătat că izolarea socială poate avea efecte negative semnificative asupra sănătății mentale și fizice, ceea ce face ca rolul activităților sociale să fie și mai important. Studiile psihologice au demonstrat că exercițiile în grup pot fi o intervenție eficientă pentru atenuarea singurătății, unele cercetări indicând că acestea pot fi la fel de eficiente ca terapia psihologică de grup în reducerea sentimentelor de izolare și îmbunătățirea bunăstării emoționale (Savikko et al., 2010).
Mișcarea este medicament - iar comunitatea face parte din doză.
În plus, exercițiile în grup nu oferă doar beneficiile fizice ale mișcării, ci și un sentiment de comunitate și apartenență (Golaszewski et al., 2023). Aceste interacțiuni sociale pot stimula stima de sine, pot îmbunătăți starea de spirit și pot crea un sistem de sprijin care contribuie la o mai bună sănătate mintală generală. Pentru persoanele care se confruntă cu afecțiuni cronice, cum ar fi tulburările de sănătate mintală sau dizabilitățile fizice, sprijinul social suplimentar oferit prin intermediul grupurilor poate spori motivația, aderența la tratament și rezultatele recuperării. Ca atare, integrarea elementelor sociale în intervențiile de activitate fizică poate îmbunătăți semnificativ eficacitatea acestora în promovarea bunăstării fizice și mentale.
Înscrieți-vă pentru acest curs online
Înscrieți-vă la cursul nostru online Sensibilizare centrală: De la laborator la clinică cu Prof. Dr. Jo Nijs și învățați să oferiți cea mai bună îngrijire bazată pe dovezi pentru pacienții cu durere cronică
Implicații practice
Fizioterapeuții se află într-o poziție unică pentru a sprijini pacienții nu numai în recuperarea lor fizică, ci și în creșterea bunăstării psihosociale. În timp ce mișcarea rămâne instrumentul nostru principal, integrarea considerentelor psihosociale în practica de zi cu zi nu necesită o schimbare radicală a domeniului de aplicare - mai degrabă, implică schimbări mici și semnificative în abordarea noastră față de interacțiunea cu pacientul și planificarea intervenției.
Clinicienii pot începe prin a crea un mediu sigur, de validare, în care pacienții se simt confortabil să discute despre suferințele emoționale sau psihosociale. Strategiile simple de comunicare, cum ar fi ascultarea activă, întrebările deschise și reflecția empatică pot crea relații și încredere. De exemplu, întrebarea "Cum faceți față simptomelor dvs. de zi cu zi?" sau "Ce vă îngrijorează cel mai mult în legătură cu afecțiunea dvs.?" poate scoate la iveală factorii de stres emoționali sau sociali care contribuie la durerea sau invaliditatea pacientului. Este important să comunicați deschis cu pacientul cu privire la acest subiect pentru a vă asigura că se simte confortabil să își împărtășească gândurile și sentimentele.
În plus, tehnicile de interviu motivațional pot fi utilizate pentru a încuraja schimbarea comportamentală prin explorarea propriilor valori și obiective ale pacientului. Mai degrabă decât să prescrieți exerciții generice, ați putea întreba: "Ce fel de activitate fizică v-a plăcut în trecut?" sau "Ce v-ar permite să faceți dacă ați fi mai activ și vă lipsește acum?" - ajutând pacienții să se reconecteze la obiective cu semnificație personală. În cele din urmă, pentru cazurile complexe care implică suferințe severe sau disfuncții sociale, fizioterapeuții pot juca un rol important într-o echipă multidisciplinară. Trimiterea în timp util la servicii psihologice sau sociale poate garanta că pacientul primește un sprijin complet și holistic.
5 Sfaturi practice pentru gestionarea factorilor biopsihosociali în practică
- Utilizați întrebări deschise pentru a explora provocările psihosociale (de exemplu, "Ce vi se pare cel mai dificil în legătură cu afecțiunea dumneavoastră?"). Comunicarea deschisă cu privire la factorii de stres poate fi foarte semnificativă; cu toate acestea, nu încercați să înlocuiți un psiholog intrând prea mult în detalii, trecut sau traume psihologice.
- Colaborați cu alți profesioniști atunci când problemele psihosociale nu intră în domeniul dumneavoastră de aplicare - trimiterile nu sunt un semn de eșec, ci de îngrijire centrată pe pacient.
- Încurajați pacienții să respecte recomandările Organizației Mondiale a Sănătățiiprivind activitatea fizică (150 de minute de activitate moderată sau 75 de minute de activitate intensă pe săptămână), subliniind beneficiile pentru sănătatea fizică și mentală. Atunci când este posibil, adaptați tipurile de activități la simptome: recomandați antrenamentul de forță pentru afecțiunile legate de depresie și yoga sau alte exerciții pentru minte și corp pentru anxietate și stres.
- Încurajați participarea la cursuri de grup sau la activități comunitare pentru motivație, aderență și sprijin social.
- Utilizați metafore pentru a explica legătura dintre stres și durere dacă aceasta împiedică pacientul să fie activ din punct de vedere fizic (''Sistemul nervos este ca un detector de fum prea sensibil - se declanșează la cel mai mic indiciu de abur, nu doar la un incendiu real.")
Prin aplicarea acestor strategii, fizioterapeuții pot depăși modelul biomecanic și pot deveni agenți ai schimbării atât în ceea ce privește sănătatea fizică, cât și mentală a pacienților lor.
Gânduri concluzive
În timp ce ghidurile internaționale de fizioterapie pledează pentru o abordare biopsihosocială a înțelegerii corpului, recomandările specifice de tratament pentru abordarea factorilor psihosociali rămân limitate. Deși fizioterapeuții psihosomatici utilizează frecvent intervenții precum tehnici de respirație și exerciții de relaxare, fizioterapeutul obișnuit poate juca, de asemenea, un rol semnificativ în gestionarea acestor factori.
Domeniul fizioterapiei a suferit o schimbare în ultimele câteva decenii, trecând de la un tratament predominant manual la un accent pe terapia prin exerciții și educație. În timp ce orientările au trecut în mod oficial de la o abordare axată exclusiv pe corp la încorporarea modelului biopsihosocial, există încă un spațiu considerabil de îmbunătățire în ceea ce privește modul în care educăm și sprijinim pacienții în gestionarea bunăstării lor fizice și psihosociale. Dacă credem în existența modelului biopsihosocial pentru a explica procesele organismului, poate ar trebui să acționăm în consecință.
Referințe
Asociația Americană de Psihiatrie. (2013). Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (ed. a 5-a). Asociația Americană de Psihiatrie.
Burton, C. (2003). Dincolo de somatizare: O revizuire a înțelegerii și a tratamentului simptomelor fizice inexplicabile din punct de vedere medical (MUPS). British Journal of General Practice, 53(488), 231-239. https://doi.org/10.3399/09601640320016696
Delitto, A., George, S. Z., Van Dillen, L., Whitman, J. M., Sowa, G., Shekelle, P., Denninger, T. R., & Godges, J. J. (2012). Dureri lombare. Journal of Orthopaedic & Sports Physical Therapy, 42(4), A1-A57. https://doi.org/10.2519/jospt.2012.42.4.A1
Escobar, J. I., Cook, B., Chen, C. N., Gara, M. A., Alegría, M., Interian, A., & Diaz, E. (2010). Indiferent dacă sunt sau nu inexplicabile din punct de vedere medical, trei sau mai multe simptome somatice concurente prezic psihopatologia și utilizarea serviciilor în populațiile comunitare. Journal of Psychosomatic Research, 69(1), 1-8. https://doi.org/10.1016/j.jpsychores.2009.12.001
Golaszewski, N. M., LaCroix, A. Z., Hooker, S. P., & Bartholomew, J. B. (2022). Apartenența la un grup de exerciții fizice este asociată cu formele de sprijin social, identitatea de exercițiu și cantitatea de activitate fizică. International Journal of Sport and Exercise Psychology, 20(2), 630-643. https://doi.org/10.1080/1612197X.2021.1891121
Olde Hartman, T. C., Borghuis, M. S., Lucassen, P. L., van de Laar, F. A., Speckens, A. E., & van Weel, C. (2009). Simptome inexplicabile din punct de vedere medical, tulburări de somatizare și ipohondrie: Evoluție și prognostic. O revizuire sistematică. Journal of Psychosomatic Research, 66(5), 363-377. https://doi.org/10.1016/j.jpsychores.2008.10.003
Pels, F., & Kleinert, J. (2016). Singurătatea și activitatea fizică: O revizuire sistematică. International Review of Sport and Exercise Psychology, 9(1), 231-260. https://doi.org/10.1080/1750984X.2015.1061057
Rebar, A. L., Stanton, R., Geard, D., et al. (2015). O meta-meta-analiză a efectului activității fizice asupra depresiei și anxietății în populațiile adulte neclinice. Health Psychology Review, 9, 366-378. https://doi.org/10.1080/17437199.2015.1072149
Savikko, N., Routasalo, P., Tilvis, R., & Pitkälä, K. (2010). Reabilitare psihosocială de grup pentru persoanele în vârstă singure: Procese favorabile și factori mediatori ai intervenției care conduc la ameliorarea singurătății. International Journal of Older People Nursing, 5(1), 16-24. https://doi.org/10.1111/j.1748-3743.2009.00202.x
Schuch, F. B., Stubbs, B., Meyer, J., et al. (2019). Activitatea fizică protejează de anxietatea incidentală: O meta-analiză a studiilor prospective de cohortă. Depresie și anxietate, 36, 846-858. https://doi.org/10.1002/da.22915
Singh, B., Olds, T., Curtis, R., et al. (2023). Eficacitatea intervențiilor de activitate fizică pentru ameliorarea depresiei, anxietății și suferinței: O prezentare generală a analizelor sistematice. British Journal of Sports Medicine, 57, 1203-1209. https://doi.org/10.1136/bjsports-2022-106300
Walker, N. (1956). Definiția tulburării psihosomatice. The British Journal for the Philosophy of Science, 6(24), 265-299. https://doi.org/10.1093/bjps/VI.24.265
Organizația Mondială a Sănătății. (2019). Clasificarea internațională a bolilor și problemelor de sănătate asociate (ed. a 10-a). Organizația Mondială a Sănătății.
