Introducere

Neprezentarea pacienților, programările ratate și abandonul timpuriu reprezintă provocări semnificative pentru clinicile de fizioterapie - nu numai că afectează eficiența clinicii, dar pun și în pericol rezultatele recuperării pacienților. Retragerea pacienților (definită ca întreruperea tratamentului înainte de atingerea obiectivelor de tratament) poate duce la pierderi financiare substanțiale, unele studii raportând scăderi ale veniturilor de până la 50,6%.

Cercetările existente evidențiază mai mulți factori potențiali care contribuie la aderența scăzută la fizioterapie, inclusiv vârsta pacientului, barierele socioeconomice, dificultățile de transport și obstacolele legate de familie. Cu toate acestea, o înțelegere mai profundă a motivelor pentru care pacienții se dezangajează după evaluarea lor inițială rămâne esențială pentru îmbunătățirea strategiilor de retenție.

Acest studiu calitativ explorează motivele care stau la baza întreruperii precoce a fizioterapiei de către pacienți, oferind informații utile pentru îmbunătățirea aderenței și optimizarea furnizării îngrijirilor.

Metode

Participanți:

Participanții cu vârste cuprinse între 18 și 89 de ani, care au participat la o evaluare PT inițială, dar nu au fost urmăriți în termen de 30 de zile, au fost recrutați din 28 de clinici. Excluderile au inclus: afecțiuni vestibulare/non-MSK, cazuri post-operatorii, bariere cognitive/de comunicare sau externare recomandată de terapeut. Toți participanții cunoșteau limba engleză.

Interviuri:

Interviurile au fost înregistrate și transcrise, asigurându-se conformitatea cu reglementările privind protecția datelor în domeniul sănătății. Participanții și-au dat consimțământul verbal și au putut primi ulterior un formular de consimțământ scris. Cei doi investigatori au fost fizioterapeuți ortopedici instruiți cu nouă ani de experiență și instruire formală în cercetarea calitativă. Aceștia nu au avut nicio relație clinică anterioară sau continuă cu participanții pentru a evita părtinirea. Interviurile s-au desfășurat în privat, doar investigatorul și participantul fiind prezenți.

Studiul a utilizat un interviu semi-structurat de 30 de minute (bazat pe un ghid de interviu) pentru a explora aderența la fizioterapie și motivele pentru care participanții nu s-au întors pentru sesiunile recomandate după evaluarea inițială. Interviurile au inclus patru secțiuni cu întrebări de la întrebări primare la întrebări cuaternare, bazate pe cercetările existente privind programările medicale ratate. Întrebările introductive generale, precum "Ne puteți spune câte ceva despre experiența dumneavoastră cu cea mai recentă evaluare fizioterapeutică și de ce ați decis să nu reveniți pentru alte vizite?" au fost urmate de întrebări secundare, precum "A existat ceva ce clinica sau unitatea ar fi putut face diferit și care ar fi putut influența decizia dumneavoastră de a reveni? " Interviurile au continuat până când nu au mai apărut teme noi (oprindu-se la 26 de participanți). Anchetatorii au luat notițe în timpul interviurilor și au revizuit ulterior transcrierile în mod independent. Datele demografice (de exemplu, vârsta, sexul, asigurarea) provin din fișele medicale, în timp ce detaliile suplimentare (de exemplu, sprijinul social, ocuparea forței de muncă) au fost colectate verbal în timpul interviurilor.

Analiză și constatări

Studiul a utilizat o abordare de analiză a cadrului(Nowell et al., 2017) pentru a analiza datele interviurilor, urmând un proces în șase etape: (1) familiarizarea cu datele, (2) codificarea inițială, (3) identificarea temei, (4) revizuirea temei, (5) definirea/denumirea temei și (6) elaborarea raportului. Doi investigatori (AT, SS) au codificat și indexat transcrierile folosind raționamentul inductiv, apoi au grupat codurile în teme primare și secundare printr-o abordare constructivistă. Un al treilea investigator (CC) a fost disponibil pentru a rezolva dezacordurile de codificare.

Temele cheie și citatele de sprijin au fost organizate în Microsoft Excel, în timp ce datele descriptive (de exemplu, datele demografice) au fost analizate în SPSS 29.0, utilizând medii pentru variabilele continue și numere de frecvență pentru datele dicotomice.

Pentru o aprofundare a metodelor de analiză a studiului, consultați secțiunea "Talk Nerdy to Me"!

Rezultate

Caracteristicile participanților: Din cele 476 de apeluri telefonice către potențiali participanți, doar 26 de persoane (5,5% din cei contactați) au consimțit și au finalizat interviurile. Cei 26 de participanți au avut o vârstă medie de 51 (±15,7 ani), cu 46% bărbați și 88,5% albi. Majoritatea erau căsătoriți (61,5%), aveau un loc de muncă (65,4%) și toți au declarat că au sprijin social la domiciliu.

Cohorta studiului (88,5% albi, 46% bărbați) a reflectat îndeaproape grupul mai larg de 904 participanți potențiali (91,5% albi, 42,8% bărbați), deși mulți au fost excluși pentru că se aflau în afara ferestrei de contact 30-90 de zile după evaluare.

Teme privind abandonul pacienților

Analiza a identificat cinci factori-cheie care influențează aderența la fizioterapie, dezvăluind motivele pentru care participanții au întrerupt sesiunile de monitorizare. Mai jos sunt prezentate temele identificate împreună cu citatele participanților

Îmbunătățirea clinică la o rată acceptabilă - Șase participanți au menționat îmbunătățirea suficientă ca motiv principal pentru întreruperea tratamentului, în timp ce un alt participant a identificat-o ca factor secundar.

"Exercițiile pe care mi le-au dat m-au ajutat foarte mult și m-am îmbunătățit mult în combinație cu antiinflamatoarele care mi-au fost prescrise. Nu am simțit că trebuie să continui terapia."

Probleme de acces - Șapte participanți au identificat problemele de acces ca fiind principalul obstacol în calea aderenței la fizioterapie, în timp ce patru le-au menționat ca fiind un factor secundar. Cel mai frecvent obstacol a fost costul (6 participanți), urmat de conflictele dintre programul de lucru și cel din clinică (3). Obstacolele suplimentare au inclus distanța excesivă de deplasare (1 participant) și lipsa accesibilității pentru persoanele cu handicap (1 participant).

"La sfârșitul zilei, știți, am o sumă finită de bani."

"Nu am timp, având în vedere programul meu de lucru și programul celor doi copii."

Nu au văzut valoarea și ar putea face terapie pe cont propriu - Șase participanți au crezut că ar putea continua terapia în mod independent. Doi participanți au raportat acest lucru ca fiind un motiv secundar pentru care nu s-au mai întors.

"Tot ce mi-a spus [terapeutul] să fac au fost aceleași exerciții pe care le-am făcut în ultimii, nu știu câți ani. Nimic nu pare să se îmbunătățească."

"Trebuie să fac o înlocuire de umăr și nu contează cât de mult îmi mișc brațul sau orice altceva, nu va fi de niciun folos."

A fost nevoie de alt tratament medical -Patru participanți au întrerupt fizioterapia deoarece trebuiau să acorde prioritate altor tratamente medicale, în timp ce un alt participant a menționat acest lucru ca fiind un aspect secundar.

"Pur și simplu nu a fost cu adevărat de ajutor." Acest participant a făcut ulterior o injecție cu corticosteroizi și a raportat că "toată umflarea gambei, a genunchiului și o mare parte din umflarea gleznei a dispărut".

Probleme legate de relația dintre pacient și furnizor - Trei pacienți au raportat că experiențele negative sau comunicarea deficitară cu furnizorii lor au influențat decizia lor. Patru participanți au indicat că acesta a fost un motiv secundar pentru care nu au mai revenit pentru vizitele ulterioare.

"Am decis să nu mă mai întorc pentru că aveam mai multe dureri după ... I-am spus [kinetoterapeutului] că nu vreau să fiu manipulat, dar el împingea ... încerca să se întindă între discurile mele chiar și după ce i-am spus că nu vreau să fiu manipulat."

"Nu am simțit căldură și pufuleți cu medicul sau cu persoana care efectua vizita. Comportamentul la pat părea rece."

Întrebări și gânduri

             Rata scăzută de răspuns (5,5% din participanții examinați) poate introduce prejudecăți de selecție, limitând potențial reprezentativitatea constatărilor. Este posibil ca cohorta studiată să nu surprindă pe deplin perspectivele nerespondenților, care ar putea prezenta caracteristici psihosociale distincte care să influențeze aderența la tratament.

În plus, studiul sa axat pe o populație americană din Midwest cu trăsături socioeconomice specifice, ceea ce poate reduce generalizarea rezultatelor. Deși sunt necesare studii la scară mai largă pentru a spori validitatea externă, este demn de remarcat faptul că alte studii din SUA au identificat teme similare cu privire la barierele în calea aderenței.

Deși factorii regionali (de exemplu, barierele de acces în mediul rural) pot influența la nivel local ratele de abandon, strategiile mai largi - cum ar fi îngrijirea centrată pe pacient - s-au dovedit a îmbunătăți în mod constant retenția în toate mediile.

Aceste constatări subliniază necesitatea unei abordări holistice care să abordeze factorii determinanți ai participării pe mai multe niveluri, inclusiv:

• Nivel macro: Politicile sistemului de sănătate (de exemplu, costuri, accesibilitate)
• Nivel mezo: Factori specifici clinicii (de exemplu, flexibilitatea programării)
• Nivel micro: convingeri individuale, dinamica familiei sau bariere psihologice

Terapeuții ar trebui să ia în considerare aceste dimensiuni intersectante atunci când proiectează intervenții pentru a optimiza implicarea.

Vorbește tocilar cu mine

Studiul a utilizat analiza cadrului, o metodă calitativă structurată, pentru a organiza datele interviurilor în teme semnificative. Scopul a fost de a clasifica constatările în teme primare (idei majore recurente) și teme secundare (submodele mai specifice). De exemplu, dacă mai mulți participanți au menționat costul, deplasarea și programarea ca obstacole, acestea ar putea fi grupate sub tema principală "Probleme de acces", fiecare problemă fiind o subtemă secundară. Această structurare ierarhică ajută cercetătorii și clinicienii să prioritizeze intervențiile - abordând mai întâi problemele generale (de exemplu, politicile clinice) înainte de a intra în detalii (de exemplu, reducerea coplății).

Codificarea este etapa fundamentală în care textul brut al interviului este etichetat cu etichete descriptive. Gândiți-vă la acest lucru ca la evidențierea frazelor-cheie dintr-o transcriere și la atribuirea unui nume stenografic fiecăreia (de exemplu, etichetarea "M-am oprit pentru că era prea scump" ca "Bariere de cost"). Aceste coduri sunt apoi grupate pe baza semnificației comune pentru a forma teme. Studiul a utilizat raționamentul inductiv, ceea ce înseamnă că temele au apărut organic din date, în loc să fie predefinite. Acest lucru contrastează cu abordările deductive, în care temele sunt predeterminate (de exemplu, testarea unei teorii preexistente conform căreia costul este principalul factor de abandon).

Analiza a aplicat, de asemenea, o abordare constructivistă, care recunoaște că temele nu sunt pur "descoperite", ci sunt modelate de interpretările cercetătorilor și de experiențele subiective ale participanților. De exemplu, doi analiști ar putea codifica același citat în mod ușor diferit - unul subliniind "constrângerile de timp", altul "echilibrul dintre viața profesională și cea privată" - ceea ce necesită alinierea discuției la o temă finală. Această abordare include subiectivitatea, dar atenuează prejudecățile prin implicarea mai multor cercetători și documentarea proceselor decizionale (cum ar fi utilizarea unui al treilea evaluator pentru a rezolva dezacordurile).

În cele din urmă, deși accentul a fost pus pe calitativ, studiul a inclus o analiză cantitativă de bază a datelor demografice utilizând măsuri ale tendinței centrale. Media (media) a rezumat variabile continue precum vârsta (51 de ani), în timp ce numărul de frecvențe a evidențiat categoriile binare (de exemplu, 46% bărbați). Aceste statistici contextualizează constatările calitative - de exemplu, dacă majoritatea participanților erau angajați, tema "conflictelor de planificare" ar putea fi diferită de cea a unei populații de pensionari. Împreună, aceste metode creează o înțelegere solidă și multistratificată a motivelor pentru care pacienții renunță la PT, îmbinând informații narative bogate cu tendințe măsurabile.

Mesaje de luat acasă

Terapeuții ar trebui să evalueze sistematic potențialele obstacole în calea aderenței la fizioterapie în timpul evaluării inițiale, recunoscând influențele pe mai multe niveluri:

• Nivel macro: Obstacole sistemice mai largi (acoperirea asigurărilor, infrastructura de transport, accesul regional la PT).
• Nivel mezo: Factori clinici-operaționali (planificare, opțiuni telehealth, politici de anulare).
• Nivel micro: Dinamica psihosocială specifică pacientului (alfabetizarea în domeniul sănătății, autoeficacitatea, sprijinul familial).

Identificarea timpurie permite o intervenție adaptată care favorizează aderența la fizioterapie prin reducerea barierelor.

Nivel mezo (acțiuni clinice)

• Programare flexibilă: Oferiți programări mai devreme/mai târziu sau sloturi de weekend pentru pacienții care lucrează.
• Soluții digitale: Implementarea rezervărilor online, a memento-urilor automate și a telemedicinei.

Nivel micro (interacțiunea pacient-linician)

Utilizați o comunicare centrată pe pacient

• Să utilizeze tehnici de ascultare activă
• Încurajarea dialogului respectuos în ambele sensuri
• Validarea experiențelor pacienților

Pentru tehnici bazate pe dovezi pentru a îmbunătăți comunicarea și aderența la fizioterapie, explorați ghidul nostru: Strategii de comunicare centrate pe pacient

Asigurați o educație clară a pacienților

• Explicarea stării lor în termeni ușor de înțeles
• Discutați așteptările și termenele realiste de recuperare

Colaborați la planificarea tratamentului

• Co-crearea de planuri terapeutice pentru atingerea obiectivelor pacientului.

 Planificarea colaborativă de masterat cu ghidul Physiotutors pentru luarea deciziilor partajate în terapia fizică

Aplicarea interviului motivațional

• Obținerea motivației pacientului
• Ajutați la rezolvarea ambivalenței

Doriți să stimulați implicarea pacienților, complianța și eficiența tratamentului dumneavoastră de fizioterapie? Consultați acest podcast Physiotutors despre schimbarea comportamentului cu Serena Simmons.

Referință

Thomas AC, Shaver SN, Young JL, Cook CE. Motivele pentru care pacienții nu se prezintă și abandonează după evaluarea inițială în asistența medicală ambulatorie de terapie fizică: un studiu calitativ. Musculoskelet Sci Pract. 2025 Apr 11;77:103326. doi: 10.1016/j.msksp.2025.103326. Epub ahead of print. PMID: 40220522.