Introducere

Este recomandat să se prescrie intervenții de exerciții fizice persoanelor cu dureri de șold și inghinale de lungă durată. Deși exercițiile fizice pot produce schimbări semnificative atunci când vizează în mod specific factori fizici modificabili, cum ar fi forța, gama de mișcări și tiparele de mișcare, în prezent trebuie să aflăm exact cum funcționează acest lucru. Acest studiu a examinat modul în care sunt legate rezistența șoldului și rezultatele pentru pacienți. Scopul studiului a fost de a oferi o înțelegere a modului în care simptomele raportate de acest grup de pacienți, durerea, activitățile zilnice și calitatea generală a vieții ar putea fi afectate de mușchii mai puternici ai șoldului.

Metode

Participanții cu dureri de șold și inghinale de lungă durată au fost recrutați consecutiv dintr-un cadru de îngrijire ortopedică. Au fost eligibili atât pacienții cu dureri unilaterale sau bilaterale la nivelul șoldului, cât și cei cu dureri inghinale de mai mult de trei luni. Principalele criterii de excludere au inclus osteoartrita severă, hernia inguinalis sau alte afecțiuni musculo-scheletice.

Funcționarea șoldului și calitatea vieții au fost evaluate utilizând Copenhagen Hip and Groin Outcome Score (HAGOS). Chestionarul include șase subscale în care scorurile variază de la 0 (cel mai rău) la 100 (cel mai bun).

• Simptome,
• Durere,
• Activități zilnice (ADL),
• Funcția fizică în sport și recreere (Sport/Rec),
• Participarea la activități fizice (AP),
• Calitatea vieții (QoL).

Forța musculară izometrică în adducția și extensia șoldului a fost evaluată cu ajutorul unui dinamometru manual care a fost fixat cu ajutorul unei centuri. Forța a fost măsurată în Newton și normalizată la greutatea corporală (Nm/kg). Au fost utilizate următoarele protocoale de testare:

• Adducția șoldului: Pacientul se afla în poziție dorsală, cu piciorul contralateral pe masă. Dinamometrul a fost poziționat la 0,1 centimetri proximal de maleola medială. Pacientul a fost instruit să împingă maxim timp de 3-5 secunde, în timp ce i s-a oferit încurajare verbală.

• Extensia șoldului: Pacientul s-a întins în poziție culcată, iar dinamometrul a fost plasat pe fața posterioară a piciorului, la 10 centimetri proximal de maleola medială. Pelvisul a fost stabilizat cu ajutorul unei centuri în timpul testului. Forța maximă de la trei repetări a fost înregistrată pentru analiză.

Rezultate

Au fost incluși în total 81 de pacienți (40 de femei, 41 de bărbați) cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani. Durerea intraarticulară sau extraarticulară legată de șold a fost diagnosticată pe baza unor criterii clinice. Dintre cei 81 de participanți incluși, 33 au avut dureri legate de șold, 37 au avut dureri extraarticulare, iar 11 nu au fost categorizate din cauza lipsei datelor.

Pacienții au indicat că durerea de șold și de inghinali le-a afectat cel mai mult activitatea fizică și calitatea vieții.

Forța medie de adducție a șoldului a fost de 1,58Nm/kg, iar forța medie de extensie a șoldului a fost de 2,08Nm/kg. Analiza a constatat că o forță mai mare a adductorilor șoldului a fost asociată cu scoruri HAGOS mai bune în subscalele durere și ADL. O forță mai mare de extensie a șoldului a fost asociată cu simptome HAGOS mai bune, durere și rezultate ADL.

Întrebări și gânduri

Alegerea pentru măsurarea forței de adducție și extensie a șoldului a fost dublă. În primul rând, forța de extensie a șoldului stabilizează articulația șoldului în timpul fazei de împingere a activităților precum alergarea, urcatul scărilor și ghemuirea, în timp ce forța de adducție a șoldului stabilizează articulația șoldului și pelvisul în plan frontal, ceea ce este esențial pentru mișcările laterale precum tăierea și schimbarea direcției. Aceste funcții sunt necesare pentru funcționarea zilnică și pentru activitățile sportive și recreative. În al doilea rând, într-un studiu anterior pe aceeași cohortă de studiu, nu s-au observat diferențe în rezultatele forței de adducție și extensie a șoldului între persoanele cu patologii intra și extraarticulare ale șoldului, așa cum au fost incluse în studiul actual. Acest lucru face posibilă compararea între două cauze diferite ale durerii de șold.

Acest studiu oferă o înțelegere importantă a modului în care deficiențele fizice și rezultatele raportate de pacienți sunt legate la persoanele cu dureri de șold și inghinale de lungă durată. Acest studiu se distinge de altele deoarece a fost studiată o populație eterogenă de pacienți, inclusiv persoane cu cauze intra și extraarticulare ale durerii de șold și inghinale. Studiile anterioare au inclus de cele mai multe ori o populație foarte specifică sau au studiat participanți care erau deja programați pentru intervenție chirurgicală sau se aflau în faza postoperatorie. Prin includerea unei populații eterogene de persoane active în mod regulat care nu sunt (deja) pe lista de așteptare pentru o intervenție chirurgicală, acest studiu oferă perspective interesante într-o populație care se poate prezenta frecvent la practica fizioterapiei. Prin urmare, rezultatele sunt destul de transferabile la pacienții pe care îi puteți întâlni. Important de reținut este că aceste persoane nu aveau osteoartrită de șold moderată sau severă.

Autorii indică faptul că o creștere de 37% a forței de extensie a șoldului poate crește subscala HAGOS pentru durere cu 10 puncte, ceea ce se încadrează în schimbarea minimă semnificativă din punct de vedere clinic. Evaluarea forței șoldului și a rezultatelor pacienților la momentul inițial și abordarea acestor deficiențe fizice pe parcursul reabilitării poate fi un factor important pentru obținerea unor rezultate de succes în fizioterapie.

Vorbește tocilar cu mine

Regresia liniară a fost utilizată pentru a analiza asocierea dintre forța musculară a șoldului (adducție și extensie) și subscalele HAGOS. Covariatele precum sexul, vârsta, IMC și nivelul de activitate au fost incluse în analiză pentru a controla impactul lor potențial asupra rezultatelor. În timp ce modelul neajustat a găsit asocieri între rezistența șoldului și rezultatele pacienților, modelul ajustat nu a găsit niciuna. Aceasta înseamnă că, atunci când analizele sunt ajustate în funcție de sex, vârstă, IMC și nivel de activitate, nu s-au găsit asocieri între rezistența șoldului și rezultatele pacienților. Aceasta poate indica faptul că sexul, vârsta, IMC și nivelurile de activitate ale pacienților au o influență importantă asupra rezultatelor raportate de pacienți. Durata plângerilor oamenilor nu a fost luată în considerare în această analiză.

Deoarece a fost utilizat un design transversal, aceste asociații au fost măsurate doar la un moment specific în timp. Nu se pot trage concluzii cauzale din astfel de analize, ceea ce înseamnă că nu putem înțelege exact mecanismul din spatele constatărilor conform cărora exercițiile fizice și antrenamentul de forță pot reduce durerea în această populație.

Limitările studiului includ un procent important de 10% de date lipsă cu privire la categorizarea sursei durerii de șold a persoanelor.

Mesaje de luat acasă

Mai multă forță a șoldului în adducție și extensie a fost legată de mai puține simptome auto-raportate, durere redusă și îmbunătățire a funcției ADL la pacienții activi din punct de vedere recreațional cu dureri de șold și inghinale de lungă durată. Programele de exerciții la persoanele cu dureri de șold și inghinale de lungă durată care sunt afectate de simptomatologie ridicată, durere și impact ridicat asupra funcționării zilnice pot fi direcționate către îmbunătățirea forței adductorilor și extensorilor șoldului.

Referință

Pålsson A, Nae JÄ. Asocierea dintre forța adductorilor și extensorilor șoldului și rezultatele raportate de pacienți legate de șold la pacienții cu dureri de șold și inghinale de lungă durată: Un studiu exploratoriu transversal. Phys Ther Sport. 2024 Sep 18;70:61-66. doi: 10.1016/j.ptsp.2024.09.002. Epub ahead of print. PMID: 39312863.