Ellen Vandyck
Manager de cercetare
În acest studiu, un nou test de examinare a amplitudinii funcționale a mișcării de extensie a șoldului a fost examinat pentru fiabilitatea și validitatea sa. Testul Posterior Standing Overhead Arm Reach (SOAR) a fost dezvoltat ca o măsură a extensiei lanțului închis al șoldului. Cu acest test, extensia șoldului poate fi obiectivată într-o manieră mai funcțională decât măsurarea extensiei șoldului în poziția culcat, utilizată în mod obișnuit. Deoarece acest test a fost dezvoltat recent, autorii l-au examinat mai întâi pe un eșantion voluntar.
Au fost recrutați voluntari asimptomatici cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani. Aceștia nu s-au plâns de dureri lombare sau ale membrelor inferioare în ultimele 3 luni, intervenții chirurgicale, fracturi sau patologie neurologică și au avut un IMC sub 30.
Extensia șoldului a fost măsurată cu un goniometru de către doi examinatori orbi într-o poziție de testare standardizată. În primul rând, un autocolant a fost plasat pe podea chiar în fața primului picior atunci când pacientul era într-o poziție tandem. Apoi, subiectul a fost instruit să stea cu picioarele depărtate la lățimea umerilor și cu călcâiul piciorului care nu a fost testat pe autocolant. Participantul a ridicat ambele brațe deasupra capului și a ridicat piciorul din față de la sol, astfel încât doar călcâiul să fie în contact cu solul, iar greutatea corpului să fie plasată pe piciorul de testare. Apoi li s-a cerut să împingă șoldurile înainte și să întindă brațele în spate cât de mult au putut.
Plasarea goniometrului a fost standardizată: punctul de sprijin a fost plasat deasupra trohanterului mare, brațul proximal a fost plasat pe o linie perpendiculară pe linia care leagă ASIS și PSIS, în timp ce brațul distal a fost plasat în linie cu linia mediană a femurului.
Au fost efectuate trei încercări de a atinge extensia maximă a șoldului și fiecare picior a fost testat de trei ori, alternând între ambele picioare. Aceste măsurători au fost apoi comparate pentru a determina fiabilitatea interrater și intrarater a testului SOAR. Validitatea testului a fost determinată prin compararea rezultatelor goniometrice cu rezultatele unei capturi de mișcare 3D.
Fiabilitatea interrater și intrarater a fost evaluată utilizând coeficientul de corelație intraclasă (ICC), unde valorile < 0,4 au fost interpretate ca fiind slabe, 0,40-0,59 ca fiind corecte, 0,60-0,74 ca fiind bune și ⋝ 0,75 ca fiabilitate excelentă. Pentru validitate, au fost interpretați coeficienții de corelație Pearson.
Douăzeci și cinci de subiecți cu o vârstă medie de 24 de ani au participat la studiu. În total, au fost examinate 50 de șolduri. Fiabilitatea intraraterală pentru ambii examinatori a fost de 0,77 (0,64-0,86) și 0,80 (0,68-0,88), indicând o fiabilitate excelentă. Fiabilitatea interrater a fost de 0,65 (0,36-0,80), ceea ce a indicat o fiabilitate bună între doi examinatori independenți.
Eroarea standard a măsurii a fost de 2,5° și 3° pentru fiecare dintre evaluatori, iar schimbarea minimă detectabilă a fost de 3,5° și 4,2°. Atunci când rezultatele au fost comparate cu captura de mișcare 3D pentru a evalua validitatea, a devenit clar că măsurătorile au fost asociate slab până la moderat.
Activitățile zilnice necesită în principal mișcări ale șoldului în lanț închis, iar acest test a fost o măsură excelentă pentru a obține mai multe informații în acest sens. În 2010, van Trijffel și colegii săi au efectuat o revizuire sistematică a măsurilor de investigare a mișcării pasive a membrelor inferioare și au constatat o fiabilitate inadecvată pentru măsurarea extensiei șoldului. În general, aceste măsurători sunt efectuate într-o poziție care nu suportă greutatea, cu pacientul înclinat, dar acest lucru neglijează influența unei poziții în picioare care suportă greutatea asupra rezultatului măsurătorii. În unele cazuri, această măsurare înclinată este dificil de obținut, în special atunci când mâna examinatorului nu poate prinde piciorul subiectului. Acest test SOAR poate fi o opțiune bună pentru a contracara aceste limitări.
Deoarece acest test SOAR necesită doar o bandă de măsurare și un goniometru, este aplicabil pe scară largă în practica clinică și nu necesită echipamente costisitoare. Prin utilizarea indicației benzii de măsurare, testul poate fi standardizat astfel încât, în timp, măsurătorile să fie doar ușor influențate de modificările poziționale. Împreună cu măsurarea goniometrică, au fost palpate ASIS și PSIS, iar linia dintre acestea a indicat locul în care trebuie plasat brațul superior al goniometrului perpendicular pe acesta. În acest fel, testul a luat în considerare influența înclinării pelviene.
Măsurătorile de captare a mișcării 3D au produs o gamă mai mare de mișcări funcționale de extensie a șoldului în aproximativ 70% din cazuri. Autorii afirmă că este posibil ca această diferență să fie cauzată de o curbă de învățare. De asemenea, este posibil ca mișcarea trunchiului să fi determinat mișcarea pielii de sub marcaje, atenuând astfel diferența. Deci, acest lucru este cu adevărat valabil?
Măsurătorile de captare a mișcării 3D au produs un interval de mișcare funcțional mai mare de extensie a șoldului în aproximativ 70% din cazuri. Autorii afirmă că este posibil ca această diferență să fie cauzată de o curbă de învățare. De asemenea, este posibil ca mișcarea trunchiului să fi determinat mișcarea pielii de sub marcaje, atenuând astfel diferența. Așadar, este aceasta cu adevărat o măsurătoare valabilă? Pe baza acestor rezultate, probabil că nu. Cu toate acestea, luând în considerare comentariile autorilor, cu imagistica medicală în studiile viitoare, această concluzie poate fi schimbată.
Limitele inferioare ale intervalelor de încredere de 95% indică faptul că fiabilitatea intraraterală a fost bună. Media ICC și limitele superioare arată o fiabilitate excelentă intraraterală. Pentru fiabilitatea interrater, media ICC a fost bună, dar limita inferioară a intervalului de încredere a fost doar slabă, în timp ce limita superioară arată o fiabilitate excelentă. Astfel, se pare că se observă o precizie mult mai mare atunci când măsurarea este efectuată de un singur examinator (deoarece intervalul de încredere al fiabilității intrarater este mai îngust). Comparația între examinatori diferiți produce un interval de încredere mult mai larg și, prin urmare, această comparație directă poate avea limitări.
Aspectele bune pe care le remarcăm sunt ordinea aleatorie a măsurătorilor și evaluarea independentă de către ambii examinatori care au fost, de asemenea, orbi față de rezultat (deoarece un investigator suplimentar a citit și a înregistrat rezultatele goniometrului).
O observație secundară relevantă pe care o am cu privire la aceste rezultate este că diferența minimă importantă pare să fie mică. Cu toate acestea, trebuie să țineți cont de faptul că ROM-ul extensiei șoldului este o mișcare mică, cu aproximativ 30° din ROM-ul total. Așadar, o diferență minimală importantă de 3-4° pare mică, dar în raport cu ROM-ul total de extensie a șoldului înseamnă mai mult de 10%. Prin urmare, ar trebui să obțineți deja o schimbare de 10% în această măsură pentru a putea interpreta rezultatul.
Mai degrabă decât compararea acestor rezultate între examinatori independenți, se pare că testul SOAR este capabil să producă rezultate coerente atunci când este utilizat de un singur examinator. Prin urmare, se pare că acest test poate servi ca o măsură longitudinală relevantă a extensiei șoldului în lanț închis, măsurând modificările în timp. Trebuie observată o diferență minimă importantă de 3-4° și, prin urmare, modificările de mai jos nu reflectă modificările reale ale ROM în extensia șoldului. Studiile viitoare ar trebui să investigheze dacă acest test este într-adevăr o măsură validă a amplitudinii funcționale a mișcării de extensie a șoldului, deoarece, din cauza mai multor probleme, validitatea măsurată în acest studiu poate fi compromisă.
Am alcătuit o carte electronică 100% gratuită care conține 21 dintre cele mai utile teste ortopedice pe regiuni ale corpului, garantate pentru a vă ajuta să ajungeți astăzi la un diagnostic corect!