Introducere

Cancerul este a doua cauză principală de deces, după afecțiunile cardiovasculare, iar povara sa crește. În timp ce genetica poate juca un rol important, influența factorilor stilului de viață este recunoscută pe scară largă. Dietele sănătoase și activitatea fizică regulată au fost promovate pentru a reduce riscul de cancer și a îmbunătăți supraviețuirea, deoarece excesul de greutate și inactivitatea sunt factori importanți care contribuie la tumorogeneză. Interacțiunea dintre greutate și activitate rămâne necunoscută. Prin urmare, acest studiu a analizat relația dintre aceste două variabile și riscul de cancer.

Metode

Au fost utilizate date din UK Biobank, o cohortă prospectivă mare care conține informații sociodemografice, de stil de viață și fenotipice. Persoanele în vârstă de 40-69 de ani au fost urmărite și au completat evaluări fizice și funcționale, interviuri, chestionare și au furnizat probe biologice.

Analiza s-a axat pe relația dintre circumferința taliei ca măsură a obezității abdominale și îndeplinirea recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind activitatea fizică asupra riscului de a dezvolta cancer în viitor.

• Circumferința taliei a fost măsurată la cea mai mică parte a trunchiului sau la buric, în timpul expirației.
• Activitatea fizică a fost măsurată cu formularul scurt al Chestionarului internațional de activitate fizică (IPAQ). Datele IPAQ au fost utilizate pentru a estima echivalenții metabolici ai valorilor sarcinilor (MET) în conformitate cu compendiul Ainsworth et al. 2011. Activitățile moderate (4,0 MET) și activitățile fizice viguroase (8,0 MET) au fost înmulțite cu durata și frecvența lor pentru a calcula orele MET pe săptămână

A fost analizat un set de date de peste 315.000 de persoane. Participanții au fost clasificați în funcție de pragurile OMS pentru obezitatea abdominală (circumferința taliei > 88 cm pentru femei și > 102 cm pentru bărbați) și niveluri suficiente de activitate pe săptămână (> 10 MET ore / săptămână: 4 MET x 150 minute/60 minute).

Această clasificare a rezultat în 4 subgrupuri:

1. Slăbiciune abdominală și activitate fizică suficientă (grup de referință)
2. Slăbiciunea abdominală și activitatea fizică insuficientă
3. Obezitatea abdominală și activitatea fizică suficientă
4. Obezitatea abdominală și activitatea fizică insuficientă

Persoanele din UK Biobank au fost urmărite prin corelarea cu datele medicale de rutină și cu registrele naționale de decese. Orice diagnostic de cancer a fost înregistrat și utilizat pentru analize.

Rezultate

Din marea bază de date, 315 457 de persoane au fost incluse și urmărite în timp. Aproape jumătate din eșantion au fost femei (48,1%), iar vârsta medie a participanților a fost de 56,1 ani la momentul inițial.

La momentul inițial, s-a constatat că grupul definit prin slăbiciune abdominală și activitate fizică suficientă avea obiceiuri alimentare mai bune și rate mai scăzute de comportament sedentar și fumat, comparativ cu grupul cu obezitate abdominală și activitate fizică insuficientă.

Pe parcursul perioadei de urmărire de 10,9 ani, 29.710 persoane au dezvoltat un cancer malign primar. Grupul cu obezitate abdominală a prezentat un risc crescut de a dezvolta cancer (HR= 1,11, 95%CI 1,09-1,14), comparativ cu grupul de referință. Pe de altă parte, nivelurile insuficiente de activitate fizică au crescut, de asemenea, riscul de apariție a cancerului (HR=1,05, 95%CI 1,02-1,07) comparativ cu atingerea unor niveluri suficiente de activitate fizică.

Asociațiile comune ale circumferinței taliei și ale nivelurilor de activitate fizică cu riscul total de cancer sunt prezentate în tabelul 2. Riscul de cancer a crescut la persoanele cu obezitate abdominală, indiferent de nivelurile lor de activitate fizică, deși cei care au atins niveluri bune de activitate fizică și-au redus oarecum riscul (HR=1,11, 95%CI 1,08 la 1,15) comparativ cu cei cu niveluri insuficiente de activitate fizică (HR=1,15, 95%CI 1,11 la 1,19). Cu toate acestea, slăbitul abdominal în sine, fără a fi activ fizic, nu este suficient, având în vedere HR=1,04 (95%CI 1,01 la 1,07).

Analizele de sensibilitate au confirmat constatările. Nu pare să existe un efect de multiplicare între circumferința taliei și activitatea fizică.

Întrebări și gânduri

În mod important, acest studiu nu s-a bazat pe indicele de masă corporală (IMC), ci pe circumferința taliei, care este mai bună pentru a înțelege unde este distribuită masa corporală în exces a oamenilor. Circumferința mare a taliei măsoară în mod specific obezitatea abdominală (grăsimea viscerală), iar aceasta este legată de apariția unor probleme metabolice precum rezistența la insulină, inflamația și dezechilibrele hormonale, factori care contribuie probabil la apariția cancerului. IMC poate fi puțin fiabil, în special în cazul persoanelor musculoase și al schimbărilor legate de vârstă în compoziția corporală (o creștere a masei adipoase și o scădere a masei musculare, în ciuda menținerii aceleiași greutăți). Cineva poate pierde masă grasă și crește masa musculară atunci când devine mai activ, dar IMC poate rămâne același.

Raporturile de hazard au evidențiat creșteri relevante ale riscului total de cancer, dar pentru unii, acestea ar putea părea mici. S-a estimat că obezitatea abdominală, cuplată cu o activitate insuficientă, reprezintă 2% din totalul cazurilor de cancer. Cu toate acestea, atunci când autorii s-au concentrat asupra cancerelor legate de obezitate și inactivitate, riscurile au crescut substanțial. Anumite tipuri de cancer sunt strâns legate de inactivitate și de excesul de greutate. Acestea includ cancerul esofagian (adenocarcinom), de colon, hepatic, endometrial și de sân în postmenopauză. Pentru aceste cancere specifice, rezultatele au fost mai pronunțate în comparație cu grupul de referință:

• Cei care erau obezi abdominali și suficient de activi au avut un HR de 1.38 (95% CI 1,30-1,47). Aceasta înseamnă un risc cu 38% mai mare de a dezvolta cancere legate de obezitate și inactivitate
• Cei care erau obezi abdominali și insuficient de activi au avut un HR de 1.48 (95% CI 1,39 - 1,58). Adică un risc crescut cu 48% de cancer legat de obezitate și inactivitate.

Obezitatea abdominală asociată cu inactivitatea a fost estimată ca fiind responsabilă pentru 6,1% din cancerele legate de obezitate și inactivitate.

În analizele de sensibilitate, primii 2 și 5 ani de urmărire au fost excluși pentru a aborda problema cauzalității inverse. Cauzalitatea inversă înseamnă că, contrar așteptărilor, variabila A nu cauzează variabila B, ci invers. În acest studiu, primii 2 și 5 ani de urmărire au fost excluși, deoarece autorii au dorit să evite o concluzie falsă conform căreia mai puțină activitate fizică sau o creștere a obezității abdominale au dus la apariția cancerului, când a fost invers.

Acest lucru este deosebit de important, deoarece în studiile observaționale precum acesta, în care cercetătorii observă asocierile mai degrabă decât să manipuleze direct variabilele (ca într-un experiment controlat), există întotdeauna o preocupare cu privire la cauzalitatea inversă. Aceasta înseamnă că, în loc ca expunerea (circumferința taliei sau activitatea fizică) să cauzeze rezultatul (cancerul), rezultatul ar putea de fapt să influențeze expunerea.

De exemplu:

• S-ar putea părea că circumferința mare a taliei cauzează cancer. Dar ce se întâmplă dacă cineva dezvoltă un cancer precoce, nediagnosticat, care îl face să devină mai puțin activ și să ia în greutate? În acest caz, cancerul poate cauza circumferința mare a taliei, nu invers.
• S-ar putea părea că o activitate fizică scăzută cauzează cancer. Dar ce se întâmplă dacă cineva începe să prezinte simptome ale unui cancer nediagnosticat, ceea ce îl determină să își reducă nivelul de activitate fizică? Din nou, cancerul ar trebui să influențeze activitatea fizică, nu invers.

Pentru a aborda această problemă potențială, cercetătorii au efectuat o analiză de sensibilitate în care au exclus participanții care au dezvoltat cancer în primii 2 ani și apoi în primii 5 ani de urmărire. Acest lucru este important pentru a evita presupunerile false.

• Diagnosticarea precoce a cancerului: Dacă cineva dezvoltă cancer foarte curând după începerea studiului, este mai probabil ca cancerul să fi fost deja prezent (chiar dacă nediagnosticat) la începutul studiului și să fi influențat circumferința taliei sau activitatea fizică.
• Excluderea cazurilor timpurii: Prin excluderea acestor cazuri timpurii de cancer, cercetătorii elimină, în esență, persoanele la care cauzalitatea inversă este mai probabilă. Acest lucru le permite să obțină o imagine mai clară a relației cauzale potențiale dintre circumferința taliei/activitatea fizică și cancer.

Deoarece rezultatele studiului au rămas consecvente chiar și după excluderea acestor cazuri timpurii de cancer, asociațiile găsite se datorează probabil faptului că circumferința taliei și activitatea fizică influențează riscul de cancer, și nu invers. Astfel, atunci când au eliminat persoanele care au făcut cancer la scurt timp după începerea studiului (care ar fi putut avea deja un cancer care le afecta greutatea sau activitatea), legătura dintre circumferința taliei/activitate și cancer a rămas aceeași. Acest lucru înseamnă că este mai probabil ca aceste lucruri să afecteze riscul de cancer, și nu situația inversă. Acest tip de analiză a sensibilității este o etapă crucială în studiile observaționale pentru a consolida încrederea în rezultate și pentru a aborda potențialele prejudecăți, cum ar fi cauzalitatea inversă.

Alte analize de sensibilitate au analizat efectul faptului de a nu fi fumat niciodată asupra riscului de apariție a cancerului, cantitatea de alcool consumată de persoane asupra riscului de apariție a cancerului, influența nivelurilor de activitate fizică derivate din accelerometru în locul nivelurilor de activitate fizică raportate de participanți, efectul îndeplinirii efective a recomandărilor OMS de 150 de minute de activitate fizică moderată până la viguroasă pe săptămână, influența sexului, influența cancerelor legate de obezitate și a cancerelor legate de inactivitate și, în mod important, nivelurile de activitate fizică continue, mai degrabă decât dihotomice, pentru a defini mai bine relațiile doză-răspuns. Toate analizele de sensibilitate au confirmat constatările analizei primare.

Vorbește tocilar cu mine

Utilizarea unui subset atât de mare de date consolidează constatările, dar, ca în orice studiu, și aici apar unele limitări. O parte importantă de subliniat este măsurarea circumferinței taliei și a activității fizice la momentul inițial. Bineînțeles, aceste variabile se pot fi schimbat de-a lungul anilor de urmărire, dar aceste schimbări nu au fost luate în considerare în analize. În mod similar, datele UK Biobank au avut o rată scăzută de răspuns, iar persoanele care au răspuns aveau probabil niveluri relativ ridicate de activitate fizică (părtinire de selecție). Acest lucru poate însemna că situația din viața reală poate fi chiar mai gravă decât se estimează aici.

Un subset de peste 72.000 de persoane a furnizat date accelerometrice pentru 7 zile referitoare la activitățile lor fizice. Pentru majoritatea persoanelor, au fost utilizate chestionare IPAQ subiective pentru a analiza nivelurile lor de activitate fizică. Desigur, datele bazate pe IPAQ pot fi supuse unor erori de reamintire și raportare, dar autorii au utilizat aceste date subiective IPAQ și au efectuat analize de sensibilitate utilizând datele obiective ale accelerometrului într-un subset de participanți. Aceste analize au relevat rezultate coerente:

• Raportul de risc pentru grupul cu obezitate abdominală și activitate fizică insuficientă, atunci când se utilizează datele accelerometrului, a fost HR=1,22 (95%CI 1,10 la 1,36).
• Acest raport de risc a fost într-un interval similar și în aceeași direcție ca și raportul de risc obținut utilizând datele IPAQ autoraportate (HR 1,15, 95% CI 1,11 la 1,19).

Mesaje de luat în considerare

Nerespectarea recomandărilor OMS privind circumferința taliei (>88 cm pentru femei și >102 cm pentru bărbați) crește riscul de cancer cu 11%, iar nerespectarea recomandărilor privind activitatea fizică (cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată până la viguroasă pe săptămână) duce la o creștere cu 5% a riscului de cancer. Nerespectarea combinată a ghidurilor privind circumferința taliei și activitatea fizică crește riscul de apariție a cancerului cu 15%.

Indiferent de factorii de predispoziție genetică, riscul de cancer poate fi modificat semnificativ prin menținerea unei greutăți sănătoase pe tot parcursul vieții și prin practicarea unei activități fizice săptămânale regulate. Chiar dacă o persoană respectă liniile directoare privind activitatea fizică, obezitatea abdominală crește semnificativ riscul de apariție a anumitor tipuri de cancer. Aceste informații ar trebui utilizate pentru a sublinia importanța gestionării greutății, în special reducerea grăsimii abdominale, în strategiile de prevenire a cancerului pentru pacienți. Putem folosi aceste informații pentru a le explica pacienților că, chiar dacă sunt activi din punct de vedere fizic, o circumferință mare a taliei îi expune în continuare la un risc mai mare, iar abordarea ambilor factori este esențială.

Referință

Bohmann P, Stein MJ, Amadou A, Baurecht H, Fervers B, Fontvieille E, Freisling H, Friedenreich C, Konzok J, Peruchet-Noray L, Leitzmann MF, Sedlmeier AM, Weber A. Orientările OMS privind circumferința taliei și activitatea fizică și asocierea lor comună cu riscul de cancer. Br J Sports Med. 2025 Mar 3;59(6):360-366. doi: 10.1136/bjsports-2024-108708. PMID: 39843229; PMCID: PMC11874282.