Diferitele tipuri de leziuni necesită abordări diferite. Acest articol analizează clasificarea și reabilitarea leziunilor tendonului ischiogambier.
Introducere
British Athletics Muscle Injury Classification descrie un sistem de clasificare RMN cu clase anatomice clar definite, bazate pe locul și amploarea leziunii. Macdonald et al au asociat diagnosticul specific de leziune musculară cu un program de reabilitare concentrat. Sunteți interesat să aflați despre clasificarea și reabilitarea leziunilor tendonului ischiogambier? Citiți mai departe!
Localizarea și reabilitarea rănilor
1. Leziuni miofasciale
Prezentare clinică
Leziunile miofasciale tind să apară cu o apariție bruscă sau treptată a durerii posterioare a coapsei în timpul sau după activitățile sportive. Durerea la testele musculare manuale poate fi prezentă, dar puterea și ROM sunt adesea menținute.
Procesul de vindecare
Vindecarea are loc printr-un răspuns inflamator inițial, urmat de o etapă fibrotică. După aproximativ 3 săptămâni, țesutul cicatricial în curs de vindecare atinge rezistența maximă.
Progresii de alergare
Alergarea poate fi progresată relativ rapid și poate fi susținută prin analgezie orală sau terapie manuală. Exercițiile de alergare preced alergarea de mare viteză și pot fi progresate în prezența unor niveluri moderate de durere (4-5/10 pe VAS).
Progresii de antrenament de forță
Deoarece elementul contractil este intact, nu se acordă prioritate încărcării specifice a tendonului ischiogambier, ci accentul trebuie pus pe revenirea la programul normal de antrenament de forță al sportivului.
2. Leziuni musculotendinoase
Prezentare clinică
Leziunile musculotendinoase apar de obicei brusc în timpul sprinturilor sau săriturilor la viteză mare. Capacitatea mușchilor de a genera forță este afectată și, prin urmare, deficitele de forță pot fi observate în timpul testării manuale a mușchilor, împreună cu durerea și reducerea ROM.
Procesul de vindecare
Cicatrizarea țesuturilor durează între 4 și 8 săptămâni, deoarece colagenul de tip 1 este sintetizat pentru a permite regenerarea miofibrilelor.
Progresii de alergare
Pe măsură ce mersul devine lipsit de durere, pot fi inițiate exerciții de alergare. Progresiile sunt un pic mai conservatoare în comparație cu progresiile în leziunile miofasciale. Durerea trebuie menținută sub 3 din 10 pe VAS) și pot fi inițiate exerciții mai dinamice pe măsură ce forța și ROM se îmbunătățesc.
Progresii de antrenament de forță
Antrenamentul de forță ar trebui să includă exerciții izometrice și excentrice dominante pentru șold și genunchi. Prescrierea inițială a exercițiilor se face la volume mai mari și cu o sarcină mai mică, cu o creștere treptată a sarcinii prin reabilitare, pe măsură ce toleranța țesutului se îmbunătățește. Creșterea sarcinii este însoțită de o reducere a volumului de antrenament de forță, pe măsură ce intensitatea/volumul alergării crește pentru a atinge obiective bazate mai mult pe performanță. Alergarea de mare viteză nu este recomandată imediat sau a doua zi după un antrenament intens de întărire a mușchilor ischiogambieri.
3. Leziuni intratendinoase
CEI 3 MARI - REABILITAREA AVANSATĂ A LEZIUNILOR MUȘCHILOR ȘI TENDOANELOR ISCHIOGAMBIERULUI, CVADRICEPSULUI ȘI GAMBEI
Expertul în reabilitare și performanță Enda King își dezvăluie secretele pentru reabilitarea celor mai frecvente 3 leziuni ale mușchilor și tendoanelor
Prezentare clinică
Leziunile tendinoase, la fel ca leziunile musculotendinoase, apar în urma unui mecanism de forță mare, cu debut brusc. Pacientul se poate prezenta cu un mers antalgic și o pierdere semnificativă a forței și a ROM.
Procesul de vindecare
Vindecarea tendonului are loc într-un ritm mai lent, deoarece necesită sinteza și remodelarea colagenului pentru a avea loc.
Progresii de alergare
Din cauza adaptării mai lente a tendonului, este necesară o perioadă mai lungă pentru a progresa în alergare. Este necesară o creștere treptată a volumului și intensității antrenamentului, cu suficient timp în fiecare etapă.
Progresii de antrenament de forță
Încărcarea excentrică trebuie amânată pentru a evita tensionarea excesivă a tendonului în curs de vindecare. Se recomandă ca sesiunile de antrenament să fie separate de 36-72 de ore pentru a asigura sinteza țesuturilor în loc de degenerarea acestora. În cazul unei leziuni proximale, ar trebui să se înceapă cu exerciții pentru genunchi în locul celor pentru șold, pentru a evita suprasolicitarea locului proximal al leziunii, iar ulterior se poate trece la exerciții pentru șold.
În cazul unei leziuni intratendinoase proximale, ar trebui inițiate exerciții dominante pentru genunchi în locul exercițiilor dominante pentru șold, pentru a evita suprasolicitarea locului proximal al leziunii, iar ulterior se poate trece la exerciții dominante pentru șold.
Revenirea la formarea completă
Complexitatea testării crește odată cu complexitatea prejudiciului. RTFT în leziunile miofasciale poate fi relativ curând și se bazează pe examinarea clinică a ROM, a forței, a durerii la palpare și a testului Askling H, alături de progresia cu succes a alergării fără exacerbare. Leziunile musculo-tendinoase necesită aceleași teste RTFT ca și leziunile miofasciale, dar ar trebui completate cu o evaluare completă a antrenamentului de forță excentrică. În cazul leziunilor tendinoase, ar trebui inclusă o analiză biomecanică pentru a compara timpul de contact cu solul și lungimea pasului cu valorile anterioare leziunilor. Un RMN repetat poate fi util pentru a furniza informații suplimentare privind procesul de vindecare. În toate cazurile, decizia de RTFT trebuie luată împreună cu antrenorul și sportivul.
Sperăm că v-a plăcut această lectură despre clasificarea și reabilitarea leziunilor tendonului ischiogambier!
Ellen
Referință
Macdonald et al. (2019): https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31300391/
