Impactarea internă a umărului | Diagnostic și tratament

Impactarea internă a umărului este un termen utilizat pentru a descrie un grup de simptome care apar atunci când țesuturile moi ale manșetei rotatorilor și ale capsulei articulare din umăr sunt prinse sau comprimate între glenoidă (parte a omoplatului) și humerus (osul brațului superior). Acest lucru se întâmplă de obicei atunci când umărul se află într-o anumită poziție, cum ar fi atunci când este abducut (îndepărtat de corp) și rotit extern (întors spre exterior). Este diferit de înțepătura externă, în care manșeta și bursa sunt înțepenite pe structurile arcului coracoacromial. Cauza exactă a impingementului intern este încă dezbătută, dar pare să fie un fenomen normal în anumite poziții ale umărului. Constatările imagistice în înfundarea internă pot include rupturi parțiale de grosime ale manșetei, patologia labrală și modificări osoase.

Există două tipuri de sindroame de impingement intern care au fost recunoscute: impingement posterosuperior și impingement anterosuperior (anterior). Impactul intern posterosuperior apare atunci când manșonul rotator posterosuperior, aproape de joncțiunea tendoanelor supra și infraspinos, intră în contact cu glenoidul posterosuperior. Pe de altă parte, conflictul anterosuperior implică conflictul dintre manșonul rotatorilor anteriori și glenoida anterosuperioară. Aceste afecțiuni se caracterizează prin impingerea țesuturilor moi ale manșonului rotator și ale capsulei articulare pe glenoidă sau între glenoidă și humerus.

Epidemiologie

Incidența impingementului intern simptomatic este necunoscută din cauza varietății de leziuni patologice asociate, a dificultății de diagnosticare și a raportării incomplete a afecțiunii. Cu toate acestea, este frecvent observată la pacienții mai tineri, de obicei cei sub 40 de ani, care participă la activități care necesită rotație externă și abducție repetitivă. În timp ce activitățile de aruncare, cum ar fi baseball-ul, sunt asociate în mod clasic cu înfundarea internă simptomatică, este important de reținut că această afecțiune poate apărea atât la sportivi, cât și la non-atleți. Deși această afecțiune poate apărea și la persoane care nu sunt atleți, majoritatea celor care suferă de înțepătură internă simptomatică sunt atleți care aruncă.

Tablou clinic și examinare

Impactarea internă a umărului se poate prezenta cu diferite semne și simptome. Pacienții cu înfundare internă simptomatică prezintă adesea dureri cronice, difuze la nivelul umărului posterior. Această durere este de obicei agravată de activitățile care necesită abducția și rotația externă a umărului. La sportivii care aruncă, poate exista, de asemenea, o scădere treptată a vitezei de aruncare, a preciziei și a performanței generale pe o perioadă de câteva luni. Este important de remarcat faptul că persoanele care nu practică sport pot raporta dureri acute la nivelul umărului posterior, mai degrabă decât dureri cronice.

Pacienții cu impingement intern se pot plânge, de asemenea, de rigiditatea umărului sau de necesitatea unei încălziri prelungite. Acestea pot descrie un declin al performanței, inclusiv pierderea controlului sau scăderea vitezei de aruncare. Durerea umărului posterior, în special în timpul fazei târzii a ciclului de aruncare, este o afecțiune frecventă.

Examinare

În timpul examinării fizice, poate exista o sensibilitate a liniei articulare glenohumerale posterioare. Există adesea o rotație externă crescută și o rotație internă scăzută a umărului, descrisă ca GIRD. Simptomele de instabilitate, cum ar fi clicul și subluxația, pot fi, de asemenea, prezente, deși coexistența atât a instabilității anterioare, cât și a impingementului intern simptomatic este mai puțin frecventă decât se credea anterior. În videoclipul următor, vă arătăm cum să evaluați un GIRD = deficit de rotație internă glenohumerală:

Este important să se excludă alte afecțiuni, cum ar fi boala coifului rotatorilor, deoarece înfundarea internă simptomatică poate fi o cauză frecventă a leziunilor coifului rotatorilor la sportivii tineri cu capul în sus. Pentru diagnosticarea corectă a înfundării interne, trebuie efectuată o anamneză completă și un examen fizic, inclusiv palparea articulației glenohumerale și evaluarea amplitudinii mișcărilor.

Există mai multe teste ortopedice care pot fi utile în diagnosticarea impingerii interne a umărului. Aceste teste pot ajuta la identificarea semnelor și simptomelor specifice asociate cu această afecțiune. Cu toate acestea, este important de remarcat faptul că acuratețea diagnosticului acestor teste poate varia și sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili valoarea lor clinică.
Un test care a fost descris de Meister et al. (2004) este semnul impingerii posterioare. Potrivit autorilor, acest test are o sensibilitate de 75,5% și o specificitate de 85% în diagnosticarea înfundării interne a umărului la sportivii de la înălțime cu dureri posterioare ale umărului. Atunci când au fost luați în considerare numai sportivii cu leziuni fără contact (apariția treptată a durerii), sensibilitatea a fost de 95% și specificitatea de 100%. În următorul videoclip, vă vom arăta cum să efectuați acest test:

În plus, studiile imagistice precum imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și artrografia pot furniza informații valoroase pentru diagnosticarea înfundării interne. Aceste modalități imagistice pot ajuta la identificarea constatărilor specifice asociate cu contactul intern, cum ar fi leziunile Bennett (exostoză a marginii glenoidei posteroinferioare), scleroza tuberozității mari, chisturile capului humeral posterior, rotunjirea marginii glenoidei posterioare și rupturile labrale posterosuperioare.

Este important să rețineți că acuratețea diagnosticului acestor teste poate varia și că acestea trebuie utilizate împreună cu un istoric amănunțit, un examen fizic și studii imagistice pentru a pune un diagnostic precis de înfundare internă.

DOUĂ MITURI SPULBERATE ȘI 3 BOMBE DE CUNOȘTINȚE GRATUITE

• • Nume*
• • Email*

Δ

Tratament

Managementul non-operator se concentrează pe protocoale de odihnă și întindere, vizând în special capsula posterioară a umărului. Managementul intens non-operator poate include modificarea activității, odihna de la aruncarea peste cap și medicamente antiinflamatoare.
Pentru compresia internă a umărului, exercițiile de reabilitare joacă un rol crucial în procesul de tratament. În conformitate cu Cools et al. (2007), reabilitarea constă în 3 piloni principali:

Reabilitarea instabilității dobândite a articulației glenohumerale

Principalele obiective ale tratamentului pentru instabilitatea dobândită a umărului sunt restabilirea stabilității, îmbunătățirea funcției și reducerea simptomelor. Obiectivele specifice pot varia în funcție de starea persoanei și de gravitatea instabilității. Cu toate acestea, în general, următoarele obiective sunt frecvent urmărite în tratamentul instabilității dobândite a umărului:

• Reface echilibrul muscular: Tratamentul vizează restabilirea echilibrului între mușchii din jurul articulației umărului, în special manșonul rotatorilor și stabilizatorii scapulari. Consolidarea acestor mușchi contribuie la asigurarea stabilității dinamice a umărului și la îmbunătățirea funcției sale generale.
• Îmbunătățirea propriocepției și a controlului neuromuscular: Propriocepția se referă la capacitatea corpului de a simți poziția și mișcarea părților sale. Îmbunătățirea propriocepției și a controlului neuromuscular al articulației umărului este importantă pentru prevenirea altor episoade de instabilitate și pentru îmbunătățirea stabilității articulare generale.
• Îmbunătățește gama de mișcări: Tratamentul poate implica exerciții și tehnici de îmbunătățire a amplitudinii de mișcare a articulației umărului, abordând în special orice limitări ale amplitudinii de mișcare a rotației interne care pot contribui la impingementul intern.
• Reduce durerea și inflamația: Durerea și inflamația asociate cu instabilitatea umărului dobândită sunt adesea abordate prin diverse modalități, cum ar fi terapia cu gheață, medicamentele antiinflamatoare și modificarea activității.
• Revenirea treptată la activitate: Reabilitarea vizează reintroducerea treptată a persoanei în activitățile dorite, cum ar fi sporturile sau activitățile fizice, asigurându-se în același timp că umărul este stabilizat și protejat în mod adecvat.

Reabilitarea GIRD

• Sleeper Stretch: Întinderea de dormit este un exercițiu popular pentru rezolvarea problemelor de întindere internă. Se concentrează pe întinderea capsulei posterioare a umărului. Pentru a efectua acest exercițiu, întindeți-vă pe o parte, cu umărul afectat pe partea de jos. Îndoiți cotul la 90 de grade și folosiți mâna opusă pentru a împinge ușor antebrațul în jos spre pat sau podea. Mențineți întinderea timp de aproximativ 30 de secunde și repetați de mai multe ori.
• Întinderea transversală a corpului este un exercițiu recomandat în mod obișnuit pentru a aborda deficitul de rotație internă glenohumerală (GIRD). Este o tehnică de întindere unghiulară care implică adducția orizontală a brațului. În timpul întinderii transversale a corpului, brațul este deplasat de-a lungul corpului în adducție orizontală. Această întindere ajută la țintirea rotatorilor interni ai umărului și poate ajuta la îmbunătățirea amplitudinii de mișcare a articulației gleno-humerale.Este important să efectuați ambele întinderi cu precauție și să fiți atenți la reacția pacientului. Este permisă o senzație de întindere la partea din spate a umărului, dar dacă pacientul simte durere anterior (în partea din față a umărului), intensitatea întinderii trebuie redusă.

Reabilitarea dischineziei scapulare

Pentru a trata dischinezia scapulară, se recomandă de obicei mai multe exerciții. Aceste exerciții vizează îmbunătățirea forței, stabilității și coordonării mușchilor care controlează mișcarea scapulară. Iată câteva exerciții care sunt adesea incluse într-un plan de tratament complet pentru dischinezia scapulară:

• Retracția scapulară: Acest exercițiu se concentrează pe întărirea mușchilor care retrag scapula, cum ar fi trapezul mijlociu și inferior. Se poate efectua stând în picioare sau așezat în poziție verticală și strângând omoplații împreună, ținând timp de câteva secunde și apoi eliberând. Acest exercițiu ajută la îmbunătățirea stabilității scapulare și promovează alinierea corectă.
• Scapular Squeeze: Similar cu retracția scapulară, exercițiul de strângere scapulară vizează mușchii care retrag scapula. Aceasta implică strângerea unei mingi mici sau a unui prosop între omoplați în timp ce se menține o poziție bună. Acest exercițiu ajută la activarea mușchilor responsabili pentru stabilitatea și controlul scapular.
• Diapozitive de perete: Slide-urile de perete sunt eficiente pentru îmbunătățirea rotației scapulare în sus și pentru întărirea mușchiului serratus anterior. Stați cu spatele lipit de un perete, cu coatele îndoite la 90 de grade și palmele îndreptate înainte. Glisați încet brațele în sus pe perete, menținând omoplații în jos și în spate. Reveniți la poziția inițială și repetați. Acest exercițiu ajută la promovarea mișcării scapulare corespunzătoare și a activării musculare.
• Exerciții Y-T-W-L în poziție culcată: Aceste exerciții vizează mușchii din partea superioară a spatelui, inclusiv trapezul și romboizii. Întindeți-vă cu fața în jos pe un covor sau pe o bancă, cu brațele în diferite poziții pentru a forma literele Y, T, W și L. Ridicați-vă brațele de la sol în timp ce vă strângeți omoplații și țineți câteva secunde înainte de a coborî. Aceste exerciții ajută la întărirea mușchilor implicați în stabilizarea scapulară și la îmbunătățirea posturii.

Referințe

Cools, A. M., Declercq, G., Cagnie, B., Cambier, D., & Witvrouw, E. (2008). Impactarea internă la jucătorul de tenis: orientări privind reabilitarea. British Journal of Sports Medicine, 42(3), 165-171.

Corpus, K. T., Camp, C. L., Dines, D. M., Altchek, D. W., & Dines, J. S. (2016). Evaluarea și tratamentul impingementului intern al umărului la sportivii de la înălțime. World Journal of Orthopedics, 7(12), 776.

Leschinger, T., Wallraff, C., Müller, D., Hackenbroch, M., Bovenschulte, H., & Siewe, J. (2017). Impactul intern al umărului: un risc de rezultate fals pozitive în testele de impingement extern?. BioMed Research International, 2017.

Meister, K., Buckley, B., & Batts, J. (2004). Semnul impingerii posterioare: diagnosticul rupturilor manșetei rotatorilor și ale labralelor posterioare secundare impingerii interne la sportivii cu mâna în sus. American journal of orthopedics (Belle Mead, NJ), 33(8), 412-415.

Spiegl, U. J., Warth, R. J., & Millett, P. J. (2014). Impactarea internă simptomatică a umărului la sportivii cu capul în sus. Revista de medicină sportivă și artroscopie, 22(2), 120-129.