În jurul articulației talocrurale; fie mai lateral, fie mai medial

Profilul pacientului

• Distorsiune anterioară a gleznei (traumă de inversare 85%)
• Atlet
• Prevalența 20-40% după deformarea acută
• Femei > bărbați
• Tânăr > adult

Patofiziologie

Declanșator

• Distorsiune recidivantă a gleznei
• Traumatism de inversare a gleznei gestionat necorespunzător

Cauza

• Instabilitate mecanică: Laxitate ligamentară, anomalii osoase ale complexului tibiotarsian, ROM limitat în dorsiflexie
• Instabilitate funcțională
  • Afectare musculară: Golgi-tendon-aparatul, fusul muscular;
  • Afectarea articulațiilor: fus neuromuscular, receptori Ruffini, corpuri Pacini, sinovită cronică
• Distorsiune recurentă: Se dezvoltă din cauza instabilității mecanice și/sau funcționale

Mecanismele durerii

• Nociceptiv mecanic periferic: durere localizată, dependentă de sarcină, comportament on/off, limitarea ROM într-o direcție
• Neurogen periferic: Pierderea forței și a funcțiilor, senzație de instabilitate
• Ieșire: Probleme de echilibru, "cedare", limitare ROM, umflături

Mecanismele țesuturilor

Mecanismele de vindecare a țesuturilor depășesc fazele de vindecare a țesuturilor. Instabilitate datorată unei cauze mecanice sau funcționale. Trauma prin distorsionare recidivantă poate declanșa mecanismele de vindecare a țesuturilor în mod repetat, ducând la instabilitate și durere crescută

Curs

Prognostic bun pentru tratamentul conservator de șase săptămâni în instabilitatea funcțională, prognostic din ce în ce mai rău în instabilitatea mecanică, slăbiciunea m. peroneului sau deficitele proprioceptive, prognostic slab pe termen lung fără tratament.

Istoric

Antecedente de distorsiuni multiple ale gleznei: adesea traumatisme de inversiune. Istoric lung (luni - 1 an). A urmat tratament(uri), inclusiv fizioterapie

• Durere localizată
• De la plictisitor la înțepătură
• Adânc
• Rigid
• Umflături
• Instabilitate
• "A da drumul"
• Pierderea forței/funcției
• Dificultăți proprioceptive

Examinarea fizică

Inspecție și palpare
Modificări ale mersului, deplasarea greutății, aliniere greșită în timpul purtării greutății, deformare în valgus-/varus în funcție de leziunea medială sau laterală, eventual umflături

Examinare activă
Forță: fibular lung/brevis, gluteus medius; dorsiflexie limitată AROM

Evaluare funcțională
Poziția pe un singur picior, sărituri, sărituri, mișcări specifice sportului, pas în sus/în jos, mini-squat

Teste speciale

Neurologice
Posibile tulburări senzoriale și motorii

Examinare pasivă
Dorsiflexie limitată PROM, hipermobilitate subtalară/talocrurală/tibiofibulară

Teste suplimentare
SLR cu diferențiere pentru n. peroneus/tibialis poate fi pozitiv. Evaluați întotdeauna în distorsiunea gleznei

Diagnosticul diferențial

• Generalități
  1. Fractură: talus, peroneu, tibie, tarsiene
  2. Ruptura ligamentului
  3. Dislocarea tarsului
  4. Ruptura sindesmozei
  5. Leziune osteocondrală
  6. Afectarea subcondrală
  7. Tromboză venoasă profundă
• Instabilitate funcțională
  1. CRPS
  2. Leziuni ale tendonului
  3. Artrita
  4. Osteofite, leziuni ale cartilajului
  5. Sindromul sinus tarsi
  6. Impactarea țesutului moale

Strategie

Conservator față de chirurgical. Educația pacienților. Terapia manuală. Înregistrare. Refacerea echilibrului și a alinierii. Antrenament funcțional. Exerciții sportive specifice.

Intervenții

Educația pacienților: Prognoza, cauza și sursa problemei

Terapia manuală: Mobilizări pasive de gradul III în dorsiflexie, mobs/manipularea fibulei

Bandă / bretea: Stabilizați arcada la început și mai ales în timpul activităților

Aliniere: Antrenarea propriocepției, antrenarea intrinsecă a mușchilor piciorului

Echilibru: Control postural; schimbarea suprafeței de sprijin, control vizual

Antrenament funcțional/sportiv specific

1. Bonnel, F., Toullec, E., Mabit, C., Tourné, Y., Sofcot. (2010). Instabilitatea cronică a gleznei: biomecanica și patomecanica leziunilor ligamentelor și leziunilor asociate. Orthop Traumatol Surg Res, 96(4), 424-432.
2. Chan, K. W., Ding, B. C., Mroczek, K. J. (2011). Instabilitatea laterală acută și cronică a gleznei la atlet. Bull NYU Hosp Jt Dis, 69(1), 17-26.
3. Cruz-Díaz, D., Lomas Vega, R., Osuna-Pérez, M. C., Hita-Contreras, F. Martínez-Amat, A. (2014). Efectele mobilizării articulare asupra instabilității cronice a gleznei: un studiu controlat randomizat. Disabil Rehabil, 1-10.
4. Halasi, T., Kynsburg, A., Tállay, A., Berkes, I. (2004). Dezvoltarea unui nou scor de activitate pentru evaluarea instabilității gleznei. Am J Sports Med, 32(4), 899-908.
5. Hertel, J. (2002). Anatomia funcțională, patomecanica și fiziopatologia instabilității laterale a gleznei. J Athl Train, 37(4), 364-375.
6. Hiller, C. E., Kilbreath, S. L., Refshauge, K. M. (2011). Instabilitatea cronică a gleznei: evoluția modelului. J Athl Train, 46(2), 133-141.
7. Hintermann, B., Valderrabano, V., Boss, A., Trouillier, H. H., Dick, W. (2004). Instabilitatea medială a gleznei: un studiu exploratoriu, prospectiv al cincizeci și două de cazuri. Am J Sport Med, 32(1), 183-190.
8. Hoch, M. C., McKeon, P. O. (2011). Mobilizarea articulațiilor îmbunătățește controlul postural spațio-temporal și gama de mișcări la persoanele cu instabilitate cronică a gleznei. J Orthop Res, 29(3), 326-332.
9. Valderrabano, V., Leumann, A., Pagenstert, G., Frigg, A., Ebneter, L., Hintermann, B. (2006). Instabilitatea cronică a gleznei în sport - o revizuire pentru medicii sportivi. Sportverletz Sportschaden, 20(4), 177-183.
10. Verhagen, E., van der Beek, A., Twisk, J., Bouter, L., Bahr, R., van Mechelen, W. (2004). Efectul unui program de antrenament proprioceptiv pe placa de echilibru pentru prevenirea entorsei gleznei: un studiu prospectiv controlat. Am J Sports Med, 32(6),1385-1393.