Introducere

Diabetul zaharat de tip 2 este o afecțiune cronică caracterizată prin niveluri excesive de zahăr în sânge. Acesta este cel mai răspândit tip de diabet și apare, de obicei, la vârsta adultă. Aceasta face ca organismul să devină rezistent la insulina pe care o produce. Insulina este un hormon care permite celulelor să preia glucoza din fluxul sanguin pentru energie, contribuind astfel la reglarea nivelului de zahăr din sânge. Rezistența la insulină apare atunci când celulele organismului nu răspund în mod adecvat la insulină, rezultând în niveluri ridicate de zahăr din sânge. Diabetul zaharat de tip 2 este cauzat de o combinație de variabile, inclusiv susceptibilitatea genetică, deciziile privind stilul de viață și obezitatea. Excesul de greutate sau obezitatea crește șansele de a face diabet zaharat de tip 2, deoarece excesul de grăsime corporală interferează cu capacitatea insulinei de a regla nivelul zahărului din sânge. Dacă nu este tratată, poate duce la o varietate de consecințe, inclusiv boli de inimă, afectarea rinichilor, afectarea nervilor și probleme de vedere. Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 pot duce o viață sănătoasă și împlinită dacă beneficiază de îngrijire adecvată, care include modificări ale stilului de viață, medicamente și monitorizare periodică. Dintre modificările stilului de viață, mișcarea în diabetul zaharat de tip 2 este importantă, deoarece ajută la gestionarea bolii și a rezultatelor generale asupra sănătății.

• S-a demonstrat că activitatea fizică moderată până la intensă îmbunătățește sensibilitatea la insulină și ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge la pacienții cu diabet zaharat de tip 2.
• Menținerea unei greutăți sănătoase este strâns legată de modelele de mișcare, inclusiv de activitatea fizică și de timpul petrecut în sedentarism. Exercițiile fizice regulate pot ajuta persoanele cu diabet zaharat de tip 2 să mențină sau să reducă greutatea, ceea ce este esențial pentru îmbunătățirea sensibilității la insulină și a gestionării diabetului în general.
• Intensificarea exercițiilor fizice și reducerea timpului de inactivitate pot îmbunătăți sănătatea cardiovasculară. Pacienții cu diabet zaharat de tip 2 sunt mai predispuși să sufere de probleme cardiovasculare, cum ar fi boli de inimă și accident vascular cerebral.

Prin urmare, scopul acestui studiu a fost de a analiza paradigma comportamentelor de mișcare de 24 de ore la persoanele cu diabet zaharat de tip 2 din diferite grupuri de greutate. Acesta a fost primul studiu care a examinat diferențele dintre persoanele din diferite categorii de greutate.

Metode

Acest studiu transversal a utilizat date dintr-un mare studiu de cohortă care monitorizează persoanele cu diabet de tip 2. Este o cohortă dinamică care a fost urmărită prospectiv din 1996. Persoanele din această cohortă au o vizită anuală la un medic generalist pentru a-și urmări diabetul de tip 2.

Au fost incluși numai participanții fără alte patologii decât diabetul de tip 2. Comportamentele lor de mișcare au fost înregistrate cu ajutorul unui accelerometru purtat pe șold în timpul orelor de veghe timp de o săptămână. Pe timp de noapte, accelerometrul nu a fost purtat. Un jurnal de înregistrare a somnului a fost utilizat pentru a urmări somnul pe parcursul perioadei de studiu. Greutatea, înălțimea și circumferința taliei au fost măsurate, iar IMC a fost calculat. Parametrii cardiometabolici au fost măsurați pe o probă de sânge la post. Au fost analizați următorii parametri:

• HbA1c
• Glicemia plasmatică în post
• Colesterol total
• HDL- și LDL- colesterol
• Trigliceride

Durata somnului, activitatea fizică ușoară (LPA), activitatea fizică moderată până la viguroasă (MVPA) și timpul sedentar (ST) au fost evaluate în acest studiu. Acestea au fost măsurate folosind accelerometrie și jurnale de somn pentru a obține date privind aceste obiceiuri. Astfel, fiecare comportament ar putea fi comparat în raport cu celelalte. Ei au încercat să descopere dacă au existat schimbări în comportamentele de mișcare în rândul persoanelor cu diabet de tip 2 de diferite greutăți. În cazul în care au fost constatate diferențe semnificative, acestea au fost constatate utilizând analiza varianței (ANOVA).

În plus, ei au comparat anumite perechi de grupuri de greutate folosind analize post-hoc pentru a determina dacă au existat schimbări notabile între ele. Acest lucru i-a ajutat să determine ce grupe de greutate aveau modele de mișcare diferite.

Au fost luate în considerare și alte caracteristici care ar putea influența rezultatele, cum ar fi vârsta, sexul și durata diabetului. Ei au folosit modele statistice pentru a testa dacă diferențele în comportamentele de mișcare erau încă semnificative după controlul acestor caracteristici.

Cercetătorii au evaluat dacă au existat schimbări relevante în obiceiurile de mișcare între persoanele cu diabet zaharat de tip 2 cu IMC variabil. Aceste date pot ajuta profesioniștii din domeniul sănătății să înțeleagă mai bine modul în care comportamentele de mișcare sunt legate de tratamentul diabetului și să dezvolte intervenții specifice pentru diferite grupuri de greutate.

Rezultate

Un total de 1549 de adulți cu diabet de tip 2 au participat la acest studiu. În medie, aceștia aveau 68,5 ani și un IMC de 29,5 kg/m2. Mai mult de 80% dintre aceștia au luat medicamente pentru scăderea glicemiei și mai mult de 75% au luat medicamente pentru scăderea lipidelor și a tensiunii arteriale. Aproape 30% din eșantion au luat insulină.

Participanții cu diabet de tip 2 au fost clasificați în 3 grupuri, în funcție de IMC-ul lor:

• Greutate normală
• Supraponderal
• obez

S-a constatat că grupurile au avut comportamente de mișcare diferite pe parcursul a 24 de ore. La persoanele cu diabet de tip 2 și obezitate, comportamentele de mișcare pe 24 de ore au arătat că, într-o zi, au dormit în medie cu 19 minute mai puțin și au participat la 31 de minute mai puțin de activitate fizică ușoară decât persoanele cu diabet de tip 2 și un IMC normal. În plus, acestea au avut cu 51 de minute mai mult timp sedentar pe 24 de ore.

Comparativ cu grupul de persoane cu diabet de tip 2 care erau supraponderale, grupul obez a dormit cu 8 minute mai puțin, a avut 36 de minute mai mult timp sedentar, 26 de minute mai puțin activitate fizică ușoară și 2 minute mai puțin activitate moderată până la viguroasă.

Grupul cu diabet de tip 2 și supraponderal s-a diferențiat de cei cu greutate normală doar în ceea ce privește somnul: au dormit în medie cu 10 minute mai puțin.

IMC, circumferința taliei, colesterolul HDL și trigliceridele au fost toate asociate cu comportamentele de mișcare de 24 de ore.

Ce se întâmplă cu IMC atunci când activitatea sedentară este înlocuită?

Pentru a da sens acestor rezultate, autorii au încercat să afle ce se întâmplă atunci când durate de timp de până la 20 de minute au fost realocate într-un alt comportament de mișcare. Aici autorii au constatat:

• Dacă 20 de minute de sedentarism pe zi sunt înlocuite cu somnul, acest lucru a fost asociat cu un IMC mai mic (-0,21 kg/m2)
• Dacă este realocată în LPA, aceasta scade IMC cu -0,25 kg/m2
• Dacă este schimbat cu MVPA, acesta reduce IMC cu -0,32 kg/m2

Ce se întâmplă cu circumferința taliei atunci când sunt înlocuite 20 de minute de activitate sedentară sau de somn?

• O scădere de 0,6 cm atunci când este înlocuit de somn
• Dacă este realocată în LPA, aceasta scade circumferința taliei cu -0,7 cm
• Acesta a redus circumferința taliei cu -1,44 cm atunci când a fost înlocuit cu MVPA
• Atunci când somnul este redus cu 20 de minute și acest timp este realocat în MVPA, se reduce circumferința taliei cu -0,84 cm
• Înlocuirea a 20 de minute de sedentarism sau somn cu LPA sau MVPA a îmbunătățit colesterolul HDL și trigliceridele.

Există diferențe între cei care dorm puțin și cei care dorm mult?

• Analizele stratificate pentru cei care dorm puțin până la medie (n=502, 7,7h/noapte) și cei care dorm mult (n=499, 9,3h/noapte) au evidențiat relații semnificative între ambele grupuri. Realocarea a 20 de minute de timp sedentar în mai mult somn a fost benefică pentru IMC (-0,37 kg/m2 [-0,54;-0,20]) și circumferința taliei (-0,84 cm [-1,44;-0,23]) în rândul persoanelor care dorm puțin până la medie.
• În schimb, numai persoanele cu somn lung au prezentat un efect mai mare asupra sănătății pentru WC (-1,55 cm [-2,9;-0,18]) și HDL-colesterol (0,04 mmol/l [0,01;0,07]) atunci când au schimbat durata somnului în mai mult MVPA, comparativ cu analizele întregului grup.

Întrebări și gânduri

Realocarea timpului a fost utilizată pentru o mai bună înțelegere a constatărilor. Cu toate acestea, aceste realocări sunt doar teoretice, deoarece au fost derivate dintr-o anumită analiză. Acest studiu nu a fost un studiu pre-post în care, de exemplu, circumferința taliei a fost măsurată înainte și după 20 de minute de somn și a fost realocată la un comportament activ la fiecare 24 de ore. Deoarece greutatea și compoziția corporală nu se modifică rapid, aceasta este o metodă clară de a da sens rezultatelor. Dar, pentru a fi siguri de aceste rezultate, ar fi necesar un proiect pre-post de mai multe săptămâni. Cu toate acestea, nu fiecare zi este la fel și cred că acest lucru ar fi foarte dificil de studiat într-un design pre-post, iar atunci utilizarea acestei opțiuni de redistribuire teoretică a timpului pare o metodă convingătoare.

Mediana perioadei de somn a participantului a fost luată pentru a împărți grupul în persoane cu somn scurt și lung. Cu toate acestea, mediana nu a fost afișată. Grupul a fost împărțit în persoane cu somn lung, atunci când au înregistrat o medie de 9,3 ore de somn în fiecare noapte, și persoane cu somn scurt spre mediu, atunci când au înregistrat 7,7 ore pe noapte. Așadar, mediana trebuia să se afle undeva la mijloc, dar nu era sigur în ce punct. A fost clar că 94% dintre participanți au avut o durată a somnului mai mare de 7 ore. Deci, datele privind somnul au fost probabil distorsionate. Mediana este în mod frecvent măsura preferată a tendinței centrale pentru distribuțiile asimetrice sau pentru valorile aberante, deoarece este mai rezistentă la valorile aberante decât media.

Participanții au luat medicamente pentru a-și controla profilurile cardiometabolice și aceste profiluri au fost bine controlate. Autorii subliniază că acest lucru ar fi putut duce la lipsa de asociații în multe dintre rezultatele cardiometabolice. Dar, chiar dacă participanții au avut aceste profiluri cardiometabolice bine controlate, acest studiu a găsit totuși asocieri între schimbările în comportamentul de exerciții și IMC, circumferința taliei, colesterolul HDL și trigliceridele, indicând importanța chiar și a schimbărilor mici în mișcare într-o singură zi.

Deoarece datele sunt transversale, cauzalitatea nu poate fi presupusă.

Vorbește tocilar cu mine

O limitare a acestui studiu a fost faptul că aproape o treime dintre participanți au avut date nevalide ale accelerometrului de șold. Pentru a rezolva această problemă, participanții fără date valide de accelerometru pentru cel puțin 5 zile au fost excluși din analiză. Acest lucru a asigurat fiabilitatea datelor obținute. Imaginați-vă dacă cineva ar uita să poarte accelerometrul timp de mai multe ore active pe zi. Acest lucru l-ar face pe cercetător să creadă că au petrecut mai mult timp stând jos.

Somnul a fost măsurat cu ajutorul unui jurnal de somn. Scopul a fost de a-l completa în fiecare zi, ceea ce este o opțiune bună, deoarece reduce problema prejudecăților de reamintire. Cu toate acestea, nu a fost menționat dacă acest lucru a fost controlat. Poate că unii participanți au completat jurnalul cu exactitate, în timp ce alții nu. Cu toate acestea, nu se menționează nimic despre momentul în care datele privind somnul au fost transferate cercetătorilor. Un jurnal de sistem zilnic ar fi fost mai fiabil decât un jurnal de 7 săptămâni, de exemplu. O limitare a jurnalului de somn este faptul că persoanele completează jurnalul atunci când se culcă, dar pot rămâne treze mai multe ore, care sunt apoi contabilizate ca "timp de somn". Un accelerometru purtat noaptea ar fi fost o opțiune mai bună.

Acest studiu nu a înregistrat dietele participanților de-a lungul acestei perioade de studiu de o săptămână. Ca atare, dieta nu a fost inclusă în analiză ca o variabilă de confuzie.

Includerea unui eșantion mare dintr-o cohortă mare este un punct forte al acestui studiu, deoarece crește generalizabilitatea rezultatelor. Cu toate acestea, originea cohortei ar trebui luată în considerare la interpretarea constatărilor. De exemplu, aceasta poate afecta participarea la activitatea fizică. Ne putem gândi la cantitatea de activitate fizică pe care o are o persoană într-o țară caldă față de una rece. Același lucru este valabil și pentru sezonul în care participanții au fost urmăriți. Unii oameni sunt mai predispuși să facă exerciții pe vreme mai bună, iar acest lucru poate afecta rezultatele.

Dimensiunile efectului observat au fost în mare parte mici, dar sunt în concordanță cu alte cercetări care examinează compoziția corporală la persoanele cu diabet zaharat de tip 2.

Mesaje de luat acasă

Cercetătorii au dorit să afle cum diferite forme de comportament de mișcare pe parcursul zilei afectează persoanele cu diabet de tip 2 de diferite greutăți în acest studiu. Aceștia au colectat date de la persoane cu diabet de tip 2 și le-au măsurat durata somnului, cât de des mergeau ușor, cât de multă activitate fizică moderată până la intensă făceau și cât timp stăteau jos.

• Adulții obezi cu diabet zaharat de tip 2 petrec mai mult timp din zi inactivi, mai puțin timp fiind activi fizic ușor și moderat până la viguros și mai puțin timp dormind decât persoanele normale sau supraponderale cu diabet zaharat de tip 2.
• Indiferent de diferitele categorii de greutate (obez vs supraponderal vs greutate normală), cantitatea de timp petrecută în diferite comportamente în timpul zilei este legată de tensiunea arterială, colesterolul HDL, trigliceridele și circumferința taliei.
• Indiferent de starea greutății, persoanele cu diabet zaharat de tip 2 pot beneficia de o schimbare zilnică a stilului de viață, care include mai multă activitate fizică moderată până la viguroasă sau mai puțin timp petrecut în activități sedentare.
• Luarea de timp din somn și înlocuirea acestuia cu o activitate fizică mai intensă a fost legată de avantajele pentru sănătate la persoanele cu o perioadă lungă de somn (>9h/noapte), dar nu și la adulții cu o perioadă de somn scurtă spre medie (7,7 h/noapte). Pe de altă parte, doar persoanele cu somn scurt sau mediu au beneficiat de scoaterea timpului din timpul inactiv și transferarea acestuia în somn.

Referință

I. Willems, V. Verbestel, D. Dumuid și colab., Asociații transversale între comportamentele de mișcare 24-h și sănătatea cardiometabolică în rândul adulților cu diabet zaharat de tip 2: o comparație în funcție de statutul greutății, Jurnalul de știință și medicină în sport (2023).